bandieră dex - definiţie, sinonime, conjugare

bandieră

[Sinonime]
BANDIÉRĂ, bandiere, s.f. (Înv.) Steag, drapel, stindard. ♦ Spec. Steag al unei unităţi militare. [Pr.: -di-e-] – Din it. bandiera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BANDIÉR//Ă ~e f. înv. 1) Piesă de stofă ataşată pe un suport purtând culorile, emblemele unei naţiuni, ale unui stat, ale unei organizaţii, servind ca semn distinctiv al acestora; steag; drapel; stindard; flamură. 2) Steguleţ folosit de marinari pentru semnalizări. [Sil. -di-e-] /<it. bandiera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bandiéră (bandiére), s.f. – (Înv.) Steag, flamură. – Mr. bandieră, megl. banderă. It. bandiera, de unde provin şi ngr. μπαντιέρα, alb. bandierë, tc., bg. bandera. Sec. XVIII, puţin folosit. Şi mai puţin se întrebuinţează forma veche banieră (‹ fr. banniére), galicism din epoca romantică. Mr. din it. (Ruffini 328).
(Dicţionarul etimologic român)

BANDIÉRĂ s.f. Steag, stindard (al unei corăbii). [Pron. -di-e-. / cf. it. bandiera, fr. bandière].
(Dicţionar de neologisme)

BANDIÉRĂ s. f. pavilion al unei corăbii. (< it. bandiera)
(Marele dicţionar de neologisme)

bandiéră s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. bandiérei; pl. bandiére
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BANDIÉRĂ s. v. drapel, pavilion, steag, stindard.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba ban band bandi bandie

Cuvinte se termină cu literele: ra era iera diera ndiera