bandolă
BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura. [< sp. bandola].
(Dicţionar de neologisme)
BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura2. (din sp. bandola)
(Marele dicţionar de neologisme)
BANDÓLĂ, bandole, s.f. Instrument muzical.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
bandólă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandólei; pl. bandóle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura2. (din sp. bandola)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
bandólă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandólei; pl. bandóle
(Dicţionar ortografic al limbii române)