bandou

BANDÓU s.n. 1. (Liv.) Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel. ♦ Mulură orizontală ieşită uşor în relief. [< fr. bandeau].
(Dicţionar de neologisme)

BANDÓU s.n. 1. Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Cadru decorativ exterior al portalului unui tunel. 3. Mulură orizontală ieşită uşor în relief, care marchează naşterea unei bolţi sau limita dintre etaje. (din fr. bandeau)
(Marele dicţionar de neologisme)

BANDÓU, bandouri, s.n.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)

bandóu s. n., art. bandóul; pl. bandóuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)