bandulieră

BANDULIÉRĂ, banduliere, s.f. Fâşie de piele, stofă etc. trecută de-a curmezişul pieptului, de la umăr la coapsa opusă, spre a susţine sabia, puşca etc. ♢ Loc. adv. În bandulieră = purtat de-a curmezişul spatelui sau pieptului. [Pr.: -li-e-] – Din fr. bandoulière.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BANDULIÉR//Ă ~e f. Bandă de stofă sau de piele, trecută peste umăr de-a curmezişul pieptului pentru a susţine o armă (sabia, pistolul etc.). [Sil. -li-e-] /<fr. bandouliere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BANDULIÉRĂ s.f. Bandă de piele sau de stofă pusă de-a curmezişul pieptului, de care se agaţă sabia, puşca etc. ♢ În bandulieră = de-a curmezişul pieptului. [Pron. -li-e-. / < fr. bandoulière].
(Dicţionar de neologisme)

BANDULIÉRĂ s. f. bandă de piele, de stofă, pusă de-a curmezişul pieptului, de care se agaţă sabia, puşca etc. o în ~ = de-a curmezişul pieptului. (< fr. bandoulière)
(Marele dicţionar de neologisme)

banduliéră s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. banduliérei; pl. banduliére
(Dicţionar ortografic al limbii române)