banieră
BANIÉRĂ, baniere, s.f. (Franţuzism înv.) Drapel militar feudal. ♦ Unitate militară feudală. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bannière.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BANIÉRĂ s.f. Flamură, steag în forma unui pătrat sau dreptunghi înalt, care se purta de cavaleri la lance în evul mediu. ♦ Unitate militară feudală. [Pron. -ni-e-. / < fr. bannière].
(Dicţionar de neologisme)
BANIÉRĂ s. f. 1. (în evul mediu) steag sub care se adunau vasele unui senior, pentru a merge la război. ♢ unitate militară feudală. 2. stindard trapezoidal, pe corăbii. (< fr. bannière)
(Marele dicţionar de neologisme)
banieră, baniere, s.f. casă de bani (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
baniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. baniérei; pl. baniére
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BANIÉRĂ s.f. Flamură, steag în forma unui pătrat sau dreptunghi înalt, care se purta de cavaleri la lance în evul mediu. ♦ Unitate militară feudală. [Pron. -ni-e-. / < fr. bannière].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
banieră, baniere, s.f. casă de bani (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
baniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. baniérei; pl. baniére
(Dicţionar ortografic al limbii române)