bantu dex - definiţie, sinonime, conjugare

bantu

BANTÚ s.m. invar., adj. invar. 1. S.m. invar. Populaţie africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială şi Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populaţie. [Acc. şi: bántu]. – Din fr. bantous.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BANTÚ/BÁNTU s. n. Populaţie negridă din Africa ecuatorială şi de sud. ♢ limbi ~ = familie de limbi negro-africane cu structură gramaticală şi lexic, apropiate. (<fr. bantou)
(Marele dicţionar de neologisme)

bántu / bantú adj. invar., s. m. şi f., pl. bántu / bantú
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

bantú/bántu adj. invar., s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ba ban bant

Cuvinte se termină cu literele: tu ntu antu