BÁRĂ, bare, s.f. 1. Bucată lungă de lemn sau de metal căreia i se dau diferite întrebuinţări. 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. ♢ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 3. Barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi de împricinaţi; p. ext. locul din instanţă unde pledează avocaţii. 4. Linie verticală sau orizontală care separă părţi dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apă, de obicei în faţa gurii de vărsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urcă o dată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BARÁ, barez, vb.I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulaţia, a închide accesul pe un drum etc. 2. A trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arăta că este anulat; a anula. – Din fr. barrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÁR//Ă ~e f. 1) Bucată lungă şi rigidă de lemn sau de metal având diferite întrebuinţări în construcţie, tehnică etc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale porţii la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul în ~. ♢ ~ fixă aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal, fixată între doi stâlpi. ~e paralele aparat de gimnastică constând din două vergele paralele fixate între doi stâlpi la aceeaşi înălţime. 3) jur. Loc rezervat avocaţilor într-o sală de judecată pentru a ţine pledoaria. 4) Linie care separă anumite părţi în interiorul unui text. 5) muz. Linie verticală cu care se separă măsurile pe portativ. 6) Prag subacvatic de nisip care barează intrarea într-un fluviu sau într-un port. [G.-D. barei] /<fr. barre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A BAR//Á ~éz tranz. 1) (căi, drumuri, accese) A închide cu ajutorul unei bare; a bloca. 2) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui baraj; a stăvili; a zăgăzui; a îndigui. 3) (texte, cifre) A face o linie pentru a anula. /<fr. barrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
báră (báre), s.f. – (Banat) mlaştină. Sb. bara (DAR). – Der. băracă, s.f. (Munt.); bărăcie, bărăciune, s.f. (Munt. şi Trans.) „baltă”.
(Dicţionarul etimologic român)
báră (báre), s.f. – Bucată lungă de lemn sau de metal. Fr. barre. La unele jocuri de copii, se aude cu fonetismul fr., bar. – Der. bara, vb. (a închide, a împiedica, a intercepta), pe baza fr. barrer; baraj, s.n. (stăvilar, zăgaz), din fr. barrage.
(Dicţionarul etimologic român)
BÁRĂ s.f. Drug de metal (destinat prelucrării). ♦ Piesă de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosită în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ♦ Şut în stâlpul porţii de fotbal. ♢ A da în bară = (argotic) a greşi, a rata. 3. Barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi impricinaţi; (p. ext.) locul de unde se pledează în faţa justiţiei. 4. (Herald.) Figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. Linie verticală sau oblică, folosită ca element de separare într-un text. ♦ Linie verticală care separă măsurile unui portativ. ♦ Ridicătură de metal liniară dispusă transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicând locurile în care se pot produce sunetele de o anumită înălţime. 6. Îngrămădire de nisip, de mâl etc. la gura unui râu sau a unui fluviu care se varsă într-o mare fără flux şi reflux. 7. (Fig.; med.) Senzaţie apăsătoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].\r\n
(Dicţionar de neologisme)
BARÁ vb. I. tr. 1. A întrerupe, a opri, a împiedica cu o bară, cu un obstacol etc. circulaţia, trecerea (pe un drum, o stradă etc.). 2. A trage o linie peste..., a şterge cu o linie (un text, un pasaj etc.). [< fr. barrer].
(Dicţionar de neologisme)
BÁRĂ s. f. 1. drug de metal (destinat prelucrării). ♢ piesă de metal sau de lemn, în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. ♢ (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. 2. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ♢ şut în stâlpul porţii de fotbal. 3. barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi împricinaţi; locul de unde se pledează în faţa justiţiei. 4. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text. ♢ linie verticală care separă măsurile unui portativ. ♢ ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite. 6. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare. 7. mascaret. (< fr. barre)
(Marele dicţionar de neologisme)
BARÁ vb. tr. 1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulaţia, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa. 2. a trage o linie peste..., a şterge cu o linie (un text). (< fr. barrer)
(Marele dicţionar de neologisme)
báră s. f., g.-d. art. bárei; pl. báre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
bará vb., ind. prez. 1 sg. baréz, 3 sg. şi pl. bareáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BÁRĂ s. 1. v. drug. 2. v. lingou. 3. (SPORT) bară fixă = (rar) sul. (Exerciţii de gimnastică la ~.)
(Dicţionar de sinonime)
BÁRĂ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.
(Dicţionar de sinonime)
BARÁ vb. 1. v. bloca. 2. a tăia. (Copacii căzuţi ~ drumul.) 3. v. zăgăzui.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BARÁ, barez, vb.I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulaţia, a închide accesul pe un drum etc. 2. A trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arăta că este anulat; a anula. – Din fr. barrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A BAR//Á ~éz tranz. 1) (căi, drumuri, accese) A închide cu ajutorul unei bare; a bloca. 2) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui baraj; a stăvili; a zăgăzui; a îndigui. 3) (texte, cifre) A face o linie pentru a anula. /<fr. barrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
báră (báre), s.f. – (Banat) mlaştină. Sb. bara (DAR). – Der. băracă, s.f. (Munt.); bărăcie, bărăciune, s.f. (Munt. şi Trans.) „baltă”.
(Dicţionarul etimologic român)
báră (báre), s.f. – Bucată lungă de lemn sau de metal. Fr. barre. La unele jocuri de copii, se aude cu fonetismul fr., bar. – Der. bara, vb. (a închide, a împiedica, a intercepta), pe baza fr. barrer; baraj, s.n. (stăvilar, zăgaz), din fr. barrage.
(Dicţionarul etimologic român)
BÁRĂ s.f. Drug de metal (destinat prelucrării). ♦ Piesă de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosită în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ♦ Şut în stâlpul porţii de fotbal. ♢ A da în bară = (argotic) a greşi, a rata. 3. Barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi impricinaţi; (p. ext.) locul de unde se pledează în faţa justiţiei. 4. (Herald.) Figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. Linie verticală sau oblică, folosită ca element de separare într-un text. ♦ Linie verticală care separă măsurile unui portativ. ♦ Ridicătură de metal liniară dispusă transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicând locurile în care se pot produce sunetele de o anumită înălţime. 6. Îngrămădire de nisip, de mâl etc. la gura unui râu sau a unui fluviu care se varsă într-o mare fără flux şi reflux. 7. (Fig.; med.) Senzaţie apăsătoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].\r\n
(Dicţionar de neologisme)
BARÁ vb. I. tr. 1. A întrerupe, a opri, a împiedica cu o bară, cu un obstacol etc. circulaţia, trecerea (pe un drum, o stradă etc.). 2. A trage o linie peste..., a şterge cu o linie (un text, un pasaj etc.). [< fr. barrer].
(Dicţionar de neologisme)
BÁRĂ s. f. 1. drug de metal (destinat prelucrării). ♢ piesă de metal sau de lemn, în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. ♢ (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. 2. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ♢ şut în stâlpul porţii de fotbal. 3. barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi împricinaţi; locul de unde se pledează în faţa justiţiei. 4. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text. ♢ linie verticală care separă măsurile unui portativ. ♢ ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite. 6. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare. 7. mascaret. (< fr. barre)
(Marele dicţionar de neologisme)
BARÁ vb. tr. 1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulaţia, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa. 2. a trage o linie peste..., a şterge cu o linie (un text). (< fr. barrer)
(Marele dicţionar de neologisme)
báră s. f., g.-d. art. bárei; pl. báre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
bará vb., ind. prez. 1 sg. baréz, 3 sg. şi pl. bareáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BÁRĂ s. 1. v. drug. 2. v. lingou. 3. (SPORT) bară fixă = (rar) sul. (Exerciţii de gimnastică la ~.)
(Dicţionar de sinonime)
BÁRĂ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.
(Dicţionar de sinonime)
BARÁ vb. 1. v. bloca. 2. a tăia. (Copacii căzuţi ~ drumul.) 3. v. zăgăzui.
(Dicţionar de sinonime)