barbă
[Sinonime]
BÁRBĂ, bărbi, s.f. 1. Păr care creşte la bărbaţi pe bărbie şi pe obraji. ♢ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ♢ Expr. (Fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minţi, a înşira verzi şi uscate. ♢ Compuse: barba-caprei = denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi şi înguste şi cu flori galbene (Tragopogon); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament şi a cărei rădăcină are proprietăţi purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. 4. Ţepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÁRB//Ă bărbi f. 1) Păr care creşte (la bărbaţi) pe bărbie şi pe obraji. A-şi lăsa ~. ♢ A râde în ~ a râde pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi în ~ a spune ceva încet; a vorbi numai pentru sine. Câţi peri în ~ în număr foarte mare. 2) v. BĂRBIE. 3) Smoc de păr care creşte la unele animale sub bot. 4) Totalitate a ţepilor unui spic de cereale. ♢ ~a-împăratului plantă erbacee, cultivată mai ales în scopuri decorative, având flori de diferite culori şi rădăcini cu proprietăţi purgative. ~a-caprei a) plantă erbacee, având frunze lungi şi înguste, flori galbene şi fructe achene de formă lunguiaţă; b) ciupercă comestibilă sub forma unor ace suculente. [G.-D. bărbii] /<lat. barba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bárbă (-ắrbi), s.f. – Păr crescut pe bărbie şi pe obraji. – Mr., megl. barbă, istr. borbę. Lat. barba (Puşcariu 182; REW 994; Candrea-Dens., 133; DAR) comun tuturor limbilor romanice. – Der. bărbărie, s.f. (bătrîn ramolit, boşorog); bărbos, adj. (cu barbă); bărbuşoară, s.f. (caracudă, plevuşcă). Din rom. provine săs. bärbos. – Cf. şi bărbat.
(Dicţionarul etimologic român)
BÁRBĂ s. f. fiecare dintre perişorii implantaţi în tija unei pene de pasăre. (< fr. barbe)
(Marele dicţionar de neologisme)
barbă, bărbi s.f. minciună (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
când o face spânul barbă expr. niciodată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cheie cu barbă expr. (intl.) adevăr. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
bárbă-albástră (bărbat care schimbă nevestele) s. m., g.-d. lui bárbă-albástră
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
Bárbă-Albástră (personaj) s. propriu m., g.-d. lui Bárbă-Albástră
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
bárbă s. f., g.-d. art. bărbii, pl. bărbi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Bárbă-Albástră s. pr. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Státu-Pálmă-Bárba-Cot s. pr. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
bárbă-albástră s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BARBA-BOIÉRULUI s. v. chica-voinicului.
(Dicţionar de sinonime)
BARBA-LUI-ARÓN s. v. rodul-pământului.
(Dicţionar de sinonime)
BARBA-ŢÁPULUI s. v. barba-popii.
(Dicţionar de sinonime)
BARBA-ÚNGURULUI s. v. garofiţă.
(Dicţionar de sinonime)
BÁRBĂ s. 1. v. bărbie. (Are o ~ proeminentă.) 2. (BOT.) ţeapă, (pop.) mustaţă. (~ de la spicele cerealelor.) 3. (BOT.) barba-boierului (Ajuga laxmanni) = avrămeasă, avrămească, (reg.) cârstănească, cristeneasă; barba-caprei (Tragopogon major) = (reg.) floare-de-câmp-galbenă, salată-de-iarnă, ţâţa-caprei; barba-caprei (Calocera viscosa) = (reg.) coada-şopârlei; barba-îm-păratului (Mirabilis jalapa) = (reg.) noptiţă, norea; barba-popii (Spiraea aruncus) = (reg.) barba-ţapului, coada-priculicilor, cornul-dra-cului, floarea-zmeului, goliciunea-fetii-pădurii, Mama-Pădurii; barba-ursului v. coada-calului.
(Dicţionar de sinonime)
BARBA-SÁSULUI s. v. barba-ursului, coada-calului.
(Dicţionar de sinonime)
BARBA-TÁTEI s. v. tătăneasă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÁRB//Ă bărbi f. 1) Păr care creşte (la bărbaţi) pe bărbie şi pe obraji. A-şi lăsa ~. ♢ A râde în ~ a râde pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi în ~ a spune ceva încet; a vorbi numai pentru sine. Câţi peri în ~ în număr foarte mare. 2) v. BĂRBIE. 3) Smoc de păr care creşte la unele animale sub bot. 4) Totalitate a ţepilor unui spic de cereale. ♢ ~a-împăratului plantă erbacee, cultivată mai ales în scopuri decorative, având flori de diferite culori şi rădăcini cu proprietăţi purgative. ~a-caprei a) plantă erbacee, având frunze lungi şi înguste, flori galbene şi fructe achene de formă lunguiaţă; b) ciupercă comestibilă sub forma unor ace suculente. [G.-D. bărbii] /<lat. barba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
BÁRBĂ s. f. fiecare dintre perişorii implantaţi în tija unei pene de pasăre. (< fr. barbe)
(Marele dicţionar de neologisme)
barbă, bărbi s.f. minciună (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
când o face spânul barbă expr. niciodată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cheie cu barbă expr. (intl.) adevăr. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
bárbă-albástră (bărbat care schimbă nevestele) s. m., g.-d. lui bárbă-albástră
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
Bárbă-Albástră (personaj) s. propriu m., g.-d. lui Bárbă-Albástră
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
bárbă s. f., g.-d. art. bărbii, pl. bărbi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Bárbă-Albástră s. pr. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Státu-Pálmă-Bárba-Cot s. pr. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
bárbă-albástră s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BARBA-BOIÉRULUI s. v. chica-voinicului.
(Dicţionar de sinonime)
BARBA-LUI-ARÓN s. v. rodul-pământului.
(Dicţionar de sinonime)
BARBA-ŢÁPULUI s. v. barba-popii.
(Dicţionar de sinonime)
BARBA-ÚNGURULUI s. v. garofiţă.
(Dicţionar de sinonime)
BÁRBĂ s. 1. v. bărbie. (Are o ~ proeminentă.) 2. (BOT.) ţeapă, (pop.) mustaţă. (~ de la spicele cerealelor.) 3. (BOT.) barba-boierului (Ajuga laxmanni) = avrămeasă, avrămească, (reg.) cârstănească, cristeneasă; barba-caprei (Tragopogon major) = (reg.) floare-de-câmp-galbenă, salată-de-iarnă, ţâţa-caprei; barba-caprei (Calocera viscosa) = (reg.) coada-şopârlei; barba-îm-păratului (Mirabilis jalapa) = (reg.) noptiţă, norea; barba-popii (Spiraea aruncus) = (reg.) barba-ţapului, coada-priculicilor, cornul-dra-cului, floarea-zmeului, goliciunea-fetii-pădurii, Mama-Pădurii; barba-ursului v. coada-calului.
(Dicţionar de sinonime)
BARBA-SÁSULUI s. v. barba-ursului, coada-calului.
(Dicţionar de sinonime)
BARBA-TÁTEI s. v. tătăneasă.
(Dicţionar de sinonime)