barbet
BARBÉT, barbeţi, s.m. Prepelicar cu păr lânos şi creţ, dresat pentru vânătoarea de baltă. – Din fr. barbet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BARBÉ//T ~ţi m. 1) Specie de câini asemănătoare cu prepelicarul, dresată special pentru vânătoarea de baltă. 2) Câine aparţinând acestei specii. /<fr. barbet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BARBÉT s.m. Câine prepelicar, cu părul creţ, specializat în vânătoare de baltă. [< fr. barbet].
(Dicţionar de neologisme)
BARBÉT s. m. câine prepelicar, cu părul creţ, specializat în vânătoarea de baltă. (< fr. barbet)
(Marele dicţionar de neologisme)
barbét (prepelicar) s. m., pl. barbéţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BARBÉ//T ~ţi m. 1) Specie de câini asemănătoare cu prepelicarul, dresată special pentru vânătoarea de baltă. 2) Câine aparţinând acestei specii. /<fr. barbet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
BARBÉT s. m. câine prepelicar, cu părul creţ, specializat în vânătoarea de baltă. (< fr. barbet)
(Marele dicţionar de neologisme)
barbét (prepelicar) s. m., pl. barbéţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)