barbută dex - definiţie, sinonime, conjugare
BARBÚTĂ, barbute, s.f. (Înv.) Monedă de la începutul secolului trecut, cu valoare de 2 lei (vechi) şi 10 parale. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂRBÚŢĂ, bărbuţe, s.f. Diminutiv al lui barbă; bărbiţă (2). – Barbă + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

barbútă (barbúte), s.f. – Veche monedă turcească de argint, care valora 2 bani şi jumătate la începutul sec. XIX. – Var. barbut, s.m. (joc de noroc asemănător cu rişca). Origine necunoscută, dar aproape sigur orientală. Moneda şi numele ei au dispărut din circulaţie, dar nu şi jocul, încă foarte obişnuit la oraş.
(Dicţionarul etimologic român)

barbútă (monedă) s. f., g.-d. art. barbútei; pl. barbúte
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

barbútă s. f., pl. barbúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bărbúţă s. f., g.-d. art. bărbúţei; pl. bărbúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BĂRBÚŢĂ s. 1. bărbişoară, bărbiţă, bărbuşoară. 2. v. cioc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bar barb barbu barbut

Cuvinte se termină cu literele: ta uta buta rbuta arbuta