barcagiu

BARCAGÍU, barcagii, s.m. Cel care are meseria de a conduce o barcă; luntraş. – Barcă + suf. -agiu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BARCAGÍ//U ~i m. Persoană care conduce o barcă; luntraş. /barcă + suf. ~agiu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

barcagíu s. m., art. barcagíul; pl. barcagíi, art. barcagíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BARCAGÍU s. lopătar, luntraş, vâslaş, (rar) vâslitor, (înv.) vâslariu.
(Dicţionar de sinonime)