barcarolă

BARCARÓLĂ, barcarole, s.f. Cântec al gondolierilor veneţieni; compoziţie muzicală cu caracter liric şi mişcare ritmică, imitând unduirea valurilor sau cadenţa vâslelor. – Din it. barcarola, fr. barcarolle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BARCARÓL//Ă ~e f. 1) Cântec al gondolierilor veneţieni. 2) Piesă muzicală lirică, imitând legănatul valurilor şi cadenţa bătăilor de vâsle. /<it. barcarola, fr. barcarole
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

barcarólă (barcaróle), s.f. – Cîntec al gondolierilor veneţieni. It. (ven.) barcarola, de unde şi fr. barcarole.
(Dicţionarul etimologic român)

BARCARÓLĂ s.f. Cântec de gondolier veneţian; (p. ext.) cântec de marinar, de barcagiu; compoziţie muzicală care imită mişcarea legănată a valurilor şi cadenţa lopeţilor. [< it. barcaruola, cf. fr. barcarolle].
(Dicţionar de neologisme)

BARCARÓLĂ s. f. 1. gondolieră. 2. piesă vocală sau instrumentală cantabilă, cu mişcare ritmică legănată, asemănătoare romanţei. (< it. barcarola, fr. barcarolle)
(Marele dicţionar de neologisme)

barcarólă s. f., g.-d. art. barcarólei; pl. barcaróle
(Dicţionar ortografic al limbii române)