baroc dex - definiţie, sinonime, conjugare

baroc

BARÓC, -Ă, baroci, -ce, adj., s.n. (Stil artistic) care este caracterizat prin cultivarea formelor grandioase, prin libertatea formelor şi bogăţia ornamentaţiei arhitecturale.** (Despre construcţii, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în acest stil.** (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate şi fantezie de exprimare. – Din fr. baroque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BARÓC1 n. arhit. Stil artistic caracterizat prin libertatea formelor, prin exces de ornamentaţie, prin tendinţa spre monumentalism şi o anumită bizarerie. /<fr. baroque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BARÓ//C2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care se distinge printr-o neregularitate bizară; de un caracter şocant; ieşit din comun (prin felul său de a fi); ciudat; straniu; bizar. O idee ~că. 2) (despre construcţii, obiecte de artă etc.) Care este realizat în stilul dominant de la sfârşitul perioadelor clasice. Mobilier ~. /<fr. baroque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BARÓC, -Ă adj. Stil baroc (şi s.n.) = stil artistic predominant în sec. XVII-XVIII, care se caracterizează prin ornamentaţie excesivă, neregularitatea liniilor şi prin monumentalitatea construcţiilor (în arhitectură), contururi agitate (în sculptură), prin folosirea largă a tehnicii clarobscurului, compoziţii în diagonală sau în vârtej (în pictură), dramatism interior şi o anumită bizarerie şi îndrăzneală a metaforei (în muzică şi poezie). ♦ Stilul de la sfârşitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conţinutului. ♦ (p. ext.) Stil încărcat, retoric, excesiv de ornamentat. [< it. baròcco, fr. baroque, cf. port. barocco – perlă de formă neregulată].
(Dicţionar de neologisme)

BARÓC, -Ă adj. 1. stil ~ (şi s. n.) = stil în arhitectură, pictură, literatură, muzică, predominant între sfârşitul Renaşterii şi mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea şi monumentalitatea formelor, ornamentaţia excesivă, inventivitatea şi fantezia exprimării. ♢ stil de la sfârşitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conţinutului. 2. (fig.) exagerat; bizar, extravagant. (< fr. baroque, it. barocco)
(Marele dicţionar de neologisme)

baróc adj. m., pl. baróci; f. sg. barócă, pl. baróce
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ba bar baro

Cuvinte se termină cu literele: oc roc aroc