baros dex - definiţie, sinonime, conjugare

baros

[Sinonime]
BARÓS, baroase, s.n. Ciocan foarte mare şi foarte greu. [Pl. şi: barosuri] – Din ţig. baros.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BAR//ÓS ~oáse n. Ciocan mare şi greu, folosit, mai ales, în lucrările de fierărie. /<ţig. baros
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

barós (-oáse), s.n. – Ciocan mare al fierarilor. Ţig. baro „mare, important”, bares „foarte, extrem de” (Miklosich, Zig., 177; Hasdeu 2536; Graur, 124-6; Gáldi, Dict., 226), de unde provine şi sp. bari „excelent” (cf. Corominas, I, 408). Der. baroi, s.m. (persoană importantă, zeflemea adresată ţiganilor); baraon, s.m. (zeflemea adresată ţiganilor), hapax al lui Ispirescu, ce pare a proveni din contaminarea cu faraon; barosan, adj. (important, imponent, care se bucură de consideraţie), pe care Gaur îl explică prin ţig. baro san „eşti mare”, şi Iordan, BF, 274, prin baros -an, cf. Graur, BL, IV, 196; barosan, s.m. (persoană importantă; Arg., agent de poliţie); barosănie, s.f. (grandoare); barosăneşte, adv. (minunat, magnific); barosăni, vb. (a se îmbogăţi); boroi, s.m. (ţigan); baragladină, s.f. (ţigan, zeflemea sau formulă de adresare depreciativă), comp. din baro şi bg. gladen „flămînd” (DAR) sau gadină „vietate, animal” (după ipoteza foarte riscantă a lui Philippide, Viaţa rom., I, 1916, p. 216, der. de la barangă); baron, s.n. (membru viril), cf. Juilland 157.
(Dicţionarul etimologic român)

barós s. n., pl. baroáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BARÓS s. (Bucov. şi prin Transilv.) puţcă. (~ul fierarului.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bar baro

Cuvinte se termină cu literele: os ros aros