barou
BARÓU, barouri, s.n. Corp al avocaţilor, organizat pe lângă un tribunal sau o curte de apel. – Din fr. barreau.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BARÓU ~ri n. 1) Organizaţie profesională a avocaţilor. 2) Sediul acestei organizaţii. /<fr. barreau
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
baróu (baróuri), s.n. – Colegiu, breaslă a avocaţilor. Fr. barreau.
(Dicţionarul etimologic român)
BARÓU s.n. (În vechea organizare a justiţiei) Corp constituit care îngloba totalitatea avocaţilor pledanţi dintr-un judeţ; colegiu al avocaţilor; sediul local al acestui corp. [Pl. -uri. / < fr. barreau].
(Dicţionar de neologisme)
BARÓU s. n. organizaţie profesională a avocaţilor dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială. (< fr. barreau)
(Marele dicţionar de neologisme)
baróu s. n., art baróul; pl. baróuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BARÓU ~ri n. 1) Organizaţie profesională a avocaţilor. 2) Sediul acestei organizaţii. /<fr. barreau
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
BARÓU s.n. (În vechea organizare a justiţiei) Corp constituit care îngloba totalitatea avocaţilor pledanţi dintr-un judeţ; colegiu al avocaţilor; sediul local al acestui corp. [Pl. -uri. / < fr. barreau].
(Dicţionar de neologisme)
BARÓU s. n. organizaţie profesională a avocaţilor dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială. (< fr. barreau)
(Marele dicţionar de neologisme)
baróu s. n., art baróul; pl. baróuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)