BASC2, -Ă, basci, -ce, s.m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană originară din Ţara Bascilor, regiune aşezată în Pirinei, în Franţa şi Spania. 2. Adj. Care aparţine sau este caracteristic bascilor2 (1), privitor la basci2. – Din fr. basque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÁSCĂ, băşti, s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s.n.] – Din fr. [beret] basque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÁŞCĂ, băşti, s.f. 1. (Înv. şi reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificaţie în afara zidurilor ei; redută. [Var.: báştă s.f.] – Din pol. baszta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÁŞCA, adv., prep. (Pop. şi fam.) 1. Despărţit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. başka.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÁSCĂ băşti f. Acoperământ pentru cap, confecţionat dintr-un material moale, de obicei din lână, având formă rotundă şi plată, cu marginile îndoite înăuntru; beretă. [G.-D. băştii] /<fr. basque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
basc (-că), adj. – Din Ţara Bascilor. Fr. basque. – Der. bască, s.f. (beretă). S-a spus înainte şi bască (‹ fr. basque) pentru „fustă lungă”; cuvîntul a ieşit din uz o dată cu moda. Acelaşi lucru se poate spune despre baschină, din fr. basquine.
(Dicţionarul etimologic român)
báşca adv. – În afară de, exceptînd. – Megl. başcă. Tc. başka (Roesler 590; Şeineanu, II, 40; Lokotsch 263); cf. alb. baškë „împreună”, bg. baška „separat”. -Der. băşcălui, băşcăşi, băşcui, vb. (a despărţi, a da la o parte).
(Dicţionarul etimologic român)
BASC s.n. 1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă şoldurile. [< fr. basque < it. basca]
(Dicţionar de neologisme)
BÁSCĂ s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Pl. băşti, var. basc s.n. / < fr. (beret) basque].
(Dicţionar de neologisme)
BASC1 s. n. parte a unei jachete (fuste) care acoperă şoldurile. (< fr. basque)
(Marele dicţionar de neologisme)
BASC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ♢ (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci. (< fr. basque)
(Marele dicţionar de neologisme)
BÁSCĂ s. f. beretă cu marginile îndoite înăuntru. (< fr. /beret/ basque)
(Marele dicţionar de neologisme)
bască, s.f. sg. arest; puşcărie; închisoare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
basc1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. báscă, pl. básce
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
basc2 / báscă1 (beretă) s. n. / s. f., pl. báscuri / băşti
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
basc3 (adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. báscuri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
báscă1 (beretă) v. básc2
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
báscă2 (albie, lâna tunsă de pe o oaie, luză, vestă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắştii; pl. băşti
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
báscă3 (limbă) s. f., g.-d. art. báscei
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
basc (persoană) s. m., adj. m., pl. basci; f. sg. báscă, g.-d. art. báscei, pl. básce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
basc (parte a unei jachete) s. n., pl. báscuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
báscă (beretă) s. f., g.-d. art. băştii; pl. băşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
báscă (limba) s. f., g.-d. art. báscei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
báşcă s. f., g.-d. art. băştii; pl. băşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
báşca adv., prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BÁSCĂ s. beretă. (Poartă ~ pe-o ureche.)
(Dicţionar de sinonime)
BÁŞCĂ s. v. beci, pivniţă.
(Dicţionar de sinonime)
BÁŞCA adv. v. aparte, deosebit, separat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÁSCĂ, băşti, s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s.n.] – Din fr. [beret] basque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÁŞCA, adv., prep. (Pop. şi fam.) 1. Despărţit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. başka.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÁSCĂ băşti f. Acoperământ pentru cap, confecţionat dintr-un material moale, de obicei din lână, având formă rotundă şi plată, cu marginile îndoite înăuntru; beretă. [G.-D. băştii] /<fr. basque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
basc (-că), adj. – Din Ţara Bascilor. Fr. basque. – Der. bască, s.f. (beretă). S-a spus înainte şi bască (‹ fr. basque) pentru „fustă lungă”; cuvîntul a ieşit din uz o dată cu moda. Acelaşi lucru se poate spune despre baschină, din fr. basquine.
(Dicţionarul etimologic român)
báşca adv. – În afară de, exceptînd. – Megl. başcă. Tc. başka (Roesler 590; Şeineanu, II, 40; Lokotsch 263); cf. alb. baškë „împreună”, bg. baška „separat”. -Der. băşcălui, băşcăşi, băşcui, vb. (a despărţi, a da la o parte).
(Dicţionarul etimologic român)
BASC s.n. 1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă şoldurile. [< fr. basque < it. basca]
(Dicţionar de neologisme)
BÁSCĂ s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Pl. băşti, var. basc s.n. / < fr. (beret) basque].
(Dicţionar de neologisme)
BASC1 s. n. parte a unei jachete (fuste) care acoperă şoldurile. (< fr. basque)
(Marele dicţionar de neologisme)
BASC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ♢ (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci. (< fr. basque)
(Marele dicţionar de neologisme)
BÁSCĂ s. f. beretă cu marginile îndoite înăuntru. (< fr. /beret/ basque)
(Marele dicţionar de neologisme)
bască, s.f. sg. arest; puşcărie; închisoare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
basc1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. báscă, pl. básce
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
basc2 / báscă1 (beretă) s. n. / s. f., pl. báscuri / băşti
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
basc3 (adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. báscuri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
báscă1 (beretă) v. básc2
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
báscă2 (albie, lâna tunsă de pe o oaie, luză, vestă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắştii; pl. băşti
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
báscă3 (limbă) s. f., g.-d. art. báscei
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
basc (persoană) s. m., adj. m., pl. basci; f. sg. báscă, g.-d. art. báscei, pl. básce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
basc (parte a unei jachete) s. n., pl. báscuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
báscă (beretă) s. f., g.-d. art. băştii; pl. băşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
báscă (limba) s. f., g.-d. art. báscei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
báşcă s. f., g.-d. art. băştii; pl. băşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
báşca adv., prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BÁSCĂ s. beretă. (Poartă ~ pe-o ureche.)
(Dicţionar de sinonime)
BÁŞCĂ s. v. beci, pivniţă.
(Dicţionar de sinonime)
BÁŞCA adv. v. aparte, deosebit, separat.
(Dicţionar de sinonime)