basculare dex - definiţie, sinonime, conjugare
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parţial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BASCULÁRE, basculări, s.f. Acţiunea de a bascula. – V. bascula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BASCUL//Á1 ~éz intranz. (despre corpuri) A face mişcări de basculă; a oscila ca o basculă; a balansa. /<fr. basculer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BASCUL//Á2 ~éz tranz. 1) (corpuri) A se roti parţial în jurul unei axe orizontale. 2) (materiale) A descărca (dintr-un camion, dintr-o remorcă) prin înclinarea platformei. /<fr. basculer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BASCULÁ vb. I. intr. A oscila ca o basculă; a se balansa. [< fr. basculer].
(Dicţionar de neologisme)

BASCULÁRE s.f. Acţiunea de a bascula; balansare. [< bascula].
(Dicţionar de neologisme)

BASCULÁ vb. intr. a executa o mişcare de rotaţie limitată în jurul unei axe orizontale. (< fr. basculer)
(Marele dicţionar de neologisme)

basculá vb., ind. prez. 1 sg. basculéz, 3 sg. şi pl. basculeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

basculáre s. f., g.-d. art. basculării; pl. basculări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BASCULÁ vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bas basc bascu bascul

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ulare culare