basta

BÁŞTĂ s.f. v. başcă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁSTA adv. (Fam.) Ajunge! destul! gata! (Şi) cu asta, basta! - Din it. basta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁSTA interj. fam. (se foloseşte pentru a declara sau a cere încetarea unei activităţi) Ajunge; destul; gata; am terminat. Şi cu asta ~! /<it. basta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BÁŞTĂ, başte, s.f. (Înv. şi reg.) Masiv de pământ; tranşee, redută. – Din pol. baszta.
(Dicţionarul limbii române moderne)

básta adv. – De ajuns, destul, gata. It. basta (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)

bástă (băşti), s.f. – 1. (Înv.) Bastion. 2. Subteran, pivniţă. – 3. Închisoare. – Var. başcă, başt(i)e. Pol. baszta „bastion”, din it. bastia, cf. germ. Bastei (Cihac; DAR); apare şi în mag. baszta (Gáldi, Dict., 105). Sensurile 2 şi 3 există numai la forma başcă. Este cuvînt înv., astăzi înlocuit de bastion (‹ fr. bastion), care aparţine aceleaşi familii.
(Dicţionarul etimologic român)

BÁSTA interj. Ajunge! destul! gata! [< it. basta].
(Dicţionar de neologisme)

BÁSTA interj. ajunge! destul! (< it. basta)
(Marele dicţionar de neologisme)

básta adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BÁSTA interj. v. ajunge!
(Dicţionar de sinonime)