bastard dex - definiţie, sinonime, conjugare

bastard

[Sinonime]
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s.m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. şi f. Plantă sau animal rezultat din încrucişarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. - Din it. bastardo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BASTÁR//D ~dă (~zi, ~de) m. şi f. 1) Copil născut în afara căsătoriei; copil nelegitim. 2) Organism provenit din încrucişarea a două specii diferite; hibrid; corcitură. /<it. bastardo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bastárd (bastárdă), adj. – Nelegitim. It. bastardo. Sec. XIX.
(Dicţionarul etimologic român)

BASTÁRD, -Ă s.m. şi f. 1. Copil din flori, nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucişarea a două specii diferite; corcitură. V. hibrid. [< it. bastardo].
(Dicţionar de neologisme)

BASTÁRD, -Ă adj., s. m. f. 1. (copil) conceput în afara căsătoriei; nelegitim. 2. hibrid. (< it. bastardo, germ. Bastard)
(Marele dicţionar de neologisme)

bastárd s. m., adj. m., pl. bastárzi; f. sg. bastárdă, g.-d. art. bastárdei, pl. bastárde
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BASTÁRD adj., s. 1. adj. natural, nelegitim, (reg.) sărman, (prin Transilv. şi Maram.) bitang. (Copil ~.) 2. s. copil din flori, (reg.) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilv. şi Maram.) bitang, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. şi nordul Mold.) şpur, (înv.) copil. (Un copil legitim şi un ~.) 3. s. (BIOL.) corcitură, metis, (reg.) corci. (~ul este planta ori animalul rezultate din încrucişarea a două specii deosebite.) 4. adj. (TIPOGR.) batard. (Scriere ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bas bast basta bastar

Cuvinte se termină cu literele: rd ard tard stard astard