bată dex - definiţie, sinonime, conjugare
BÂT, -Ă, bâţi, bâte, adj., s.m. şi f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. şi f. Bunic. – Cf. b ă t r â n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁTĂ, bete, s.f. 1. (La pl.) Cingătoare îngustă şi lungă, ţesută din lână de diferite culori. 2. (Reg.) Betelie. – Lat.*bitta (= vitta „legătură”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BẤŢA interj. v. bâţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat şi violent (cu palma, cu pumnul, cu băţul, cu biciul etc.) A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ♢ Expr. (Tranz.) A fi bătut în cap = a fi îndobitocit de loviturile primite în cap. Bătut în cap = prost, nebun, ţicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi uşor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a atrage atenţia, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoinţa; a lovi în acelaşi fel o parte a corpului unui animal spre a-l linişti sau a-l mângâia. ♢ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacţie, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un duşman în luptă, în război. ♢ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăşi un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ♢ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ♢ Expr. A se bate cap în cap = a fi în opoziţie, în contradicţie, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgeşte. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ♢ Loc. vb. (Fam.) A bate la maşină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ♢ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredinţat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (uşor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăţi muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanţă lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acţiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect ţintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereţi. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind şi lovind de pereţii unui vas. Batem albuşurile până se fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând băşici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de ţesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la uşă, la fereastră). Valurile bat de zidurile cetăţii. Cine bate oare la fereastra mea? ♢ Expr. A bate la uşa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mişcare (relativ regulată). ♢ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mişcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea şi a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăinţă sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părţi ale corpului omenesc) A avea pulsaţii ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ♢ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcţiona dereglat, scoţând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanţă, până într-un anumit punct. O puşcă veche care nu mai bătea decât la 100 de paşi. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz.şi tranz. (Despre aştri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ţi pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ♢ Expr. A-şi bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanţă de... Bate în albastru. III. Intranz. şi tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite ţăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ♢ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeşă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificaţie. – Lat. batt(u)ere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BẤTĂ, bâte, s.f. Băţ lung şi gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă2, ceatlău. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁTĂ béte f. 1) Fâşie îngustă de stofă, aplicată în partea de sus a fustei sau a pantalonilor (pentru ajustare); betelie. 2) mai ales la pl. Cingătoare îngustă şi lungă, ţesută din lână de diferite culori şi împodobită cu ciucuri, mărgele şi alte podoabe. [G.-D. betei] /<lat. bitta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BÁTE bat 1. tranz. 1) A da lovituri (cu palma, cu pumnul, cu băţul, cu biciul etc.) unui om sau unui animal. ~ calul să meargă. ~ peste obraji. ♢ ~ măr a bate foarte tare (pe cineva). ~ palma cu cineva a da mâna cu cineva pentru a cădea de acord într-o tranzacţie. Bătut în cap prost, ţicnit. ~ capul cuiva (sau ~ pe cineva la cap) a cicăli; a necăji întruna pe cineva. A-şi ~ capul cu ceva a-şi frământa mintea. ~ la ochi a atrage atenţia; a fi suspect. A-şi ~ gura degeaba (sau în vânt) a vorbi în zadar. A-şi ~ joc de cineva a necinsti pe cineva; a batjocori pe cineva. A-l ~ pe cineva gândul (sau mintea) a se gândi insistent la ceva. 2) A lovi repetat un obiect, un material cu un instrument în diverse scopuri (pentru a-l prelucra, a-l ascuţi, a-l înfige în ceva etc.). ~ frişca. ♢ Bate fierul până-i (sau cât îi) cald acţionează până nu-i târziui. ~ bani a fabrica monede. 3) A înfrânge într-o luptă sau într-o întrecere; a birui; a învinge. 4) A lovi uşor cu palma umărul, spatele cuiva, pentru a-i atrage atenţia sau pentru a-i arăta bunăvoinţa. 5) (toba, toaca etc.) A face să răsune. ♢ ~ toba a răspândi zvonuri; a nu păstra secret. 6) (covoare, haine etc.) A curăţa de praf (lovind repetat cu un băţ, cu bătătorul etc.). 7) (suprafeţe, terenuri etc.) A îndesa pentru a face drept şi neted; a bătători; a bătuci; a tăpşi. 8) A lovi ca să cadă de pe copac. ~ nucile. ♢ ~ tactul (sau măsura) a marca tactul unei bucăţi muzicale prin lovirea uşoară a unui obiect cu mâna. ~ drumurile (sau podurile) a umbla fără rost; a hoinări; a vagabonda. ~ pasul pe loc a nu realiza nici un progres într-o acţiune. ~ câmpii a vorbi fără nici o legătură logică; a vorbi aiurea. ~ mătănii a face mătănii. 9) (la războiul de ţesut) A presa cu spata firele de băteală. 2. intranz. 1) A lovi o dată sau repetat în ceva (la poartă, la uşă etc.). ~ la fereastră. ♢ ~ la uşa cuiva a veni la cineva spre a-i cere ajutor material. 2) A lovi, a mişca repetat o parte a corpului. ~ din picioare. ♢ ~ din palme a aplauda. Cât ai bate din palme foarte repede, într-o clipă. ~ din picior a) a lovi cu piciorul în pământ; b) a se răsti; a porunci. ~ din buze a rămâne înşelat în aşteptările sale. 3) (despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (făcând stricăciuni în agricultură). 4) (despre vânt) A purta curenţii de aer; a sufla. 5) A face aluzie (critică) la ceva. 6) (despre inimă, puls) A-şi intensifica bătăile; a se mişca neregulat (din cauza unei emoţii, a unui efort sau a unei boli); a palpita; a zvâcni. 7) (despre clopote, ceasornice etc.) A emite sunete ritmice. 8) reg. (despre câini) A scoate sunete caracteristice speciei; a hămăi; a lătra. 9) (despre Soare, Lună) A atrage cu razele, răspândind lumină, căldură. 10) (despre armele de foc) A trimite proiectilul până într-un anumit loc. 11) (despre culori) A avea o nuanţă de ... /<lat. batt[u]ere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BÁTE mă bat intranz. 1) A se lovi repetat (şi concomitent) unul pe altul; a se lua la bătaie. ♢ A se da bătut a se lăsa învins; a ceda. ~ cap în cap a se contrazice; a fi diametral opus. ~ cu pumnii în piept a) a se mândri; a se fuduli; b) a se lovi în piept în semn de supărare sau de pocăinţă. 2) A se lupta cu arme; a se război. /<lat. batt[u]ere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BÂT//Ă ~e f. Băţ lung şi gros, cu sau fără măciulie la capăt; măciucă; ghioagă; ciomag. /<sl. butu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bátă (béte), s.f. – 1. Cingătoare, cordon, brîu. 2. Betelie. – Megl. bętă „ciorap, şosetă”. Lat. vĭtta (Candrea, Éléments, 13; Puşcariu 193; REW 9404; Candrea-Dens., 143; DAR); cf. sicil. vitta, it. vita „brîu”, v. fr. vete, cat., sp., port. beta „sfoară, funie”. Der. betelie, s.f. (betelie), al cărui suf. nu este clar (cf. totuşi, bătălie, tocălie, ţăcălie). Scriban îl relaţionează cu rom. bretele, fr. bretelles; ipoteza sa este improbabilă, dat fiind sensul cu totul specializat de betelie, şi pare a se baza pe o confuzie cu bertelie.
(Dicţionarul etimologic român)

báte (bătút, út), vb. – 1. A da lovituri, a lovi, a izbi. – 2. A ciocăni în uşă. – 3. A lovi cu ciocanul, a ciocăni. – 4. A scoate monedă. – 5. A scutura cu putere grînele, a treiera. – 6. A ciomăgi, a da cu parul. – 7. A lovi cu bătătorul rufele pentru a le spăla. – 8. A ţese. – 9. A amesteca, a face cărţile de joc. – 10. (Înv.) A tipări. – 11. A doborî, a culca la pămînt. – 12. A încrusta, a face marchetărie. – 13. A străbate, a merge în recunoaştere. – 14. A vizita. – 15. A lovi în pămînt. – 16. A lovi un instrument muzical de percuţie. – 17. A cînta (la un instrument), a produce un sunet ritmic. – 18. A lătra. – 19. A palpita, a pulsa. – 20. A ţine tactul. – 21. A răni, a face rău. – 22. A bombarda; a agresa cu armele. – 23. A atinge, a ajunge la. – 24. A cădea peste ceva. – 25. (Despre vînt) A sufla. – 26. (Despre ploaie şi mai ales despre grindină) A cădea. – 27. A pedepsi, a da lovituri. – 28. A se îndrepta spre, a o apuca într-o anumită direcţie. – 29. A tinde spre, a semăna cu ceva. – 30. A se lupta, a participa la o bătălie sau bătaie. – 31. A da lovituri cu ceva, a pălmui; a biciui. – 32. A învinge, a birui, a ieşi victorios. – 33. A fi mai mult, a valora mai mult. – 34. A se împerechea calul cu iapa. – 35. (Refl.) A face ouă, a depune ouăle. – 36. A-şi bate joc, a batjocori, a zeflemisi, a rîde de cineva. – Mr. bat (batire), megl. bat, istr. bǫtu. Lat. battĕre, din clasicul battuĕre (Diez, I, 59; Puşcariu 192; REW 996; Candrea-Dens., 144; DAR)ş cf. it. battere, prov. batre, fr. battre, sp. batir, port. bater. Multe din sensurile rom. sînt romanice, cf. it. batter moneta (4), batter il grano (5), batter la cassa (18), batter l’ore (18), batter la strada (13), gli batte il cuore (20), il sole batte (25). Multe din aceste întrebuinţări sînt proprii şi fr. şi altor limbi romanice. În gal. din Lubián, bater are accepţiile 19 („a palpita, a pulsa”) şi 2 („a ciocăni în uşă”). Pentru lapte bătut, cf. lat. batuta „lac pressum” (Du Cange; Castro 175) şi fr. lait battu. Expresia a-şi bate joc „a batjocori” este greu de explicat semantic, cf. batjocură; apropierea de fr. s’en battre les fesses (Spitzer, Dacor., IV, 669) este ingenioasă, dar neconvingătoare. Der. bătălie, s.f. (nicovală portativă), cu suf. ca în tocălie, ţăcălie; bătător, adj. (care bate); bătător, s.n. (băţ, în special cel cu care se bate laptele); bătătoare, s.f. (lopăţică, mai; meliţă; perie de tipografie); bătătarnic, s.n. (plantă, Senecio crucifolius); bătători, vb. (a tasa, a bătuci; a face bătături); bătătură, s.f. (lovitură; pulsaţie, bătătorit; îngroşare a pielii palmelor sau tălpilor; ogradă; urzeală), pentru a cărui formare cf. lat. med. battetura „bătaie” (Bull Du Cange, V, 105); bătăuş, s.m. (persoană căreia îi place să se bată; scandalagiu); băteală, s.f. (urzeală; lopăţică la războiul de ţesut; titirez de moară); bătelişte, s.f. (rar, teren plan; loc expus); batişte, s.f. (ogradă); bătuci, vb. (a tasa pămîntul; a face bătături); bătuceală, s.f. (acţiunea de a bătuci); bătucel, s.m. (muscă de cal); bătută, s.f. (joc popular tipic); bătălău, s.n. şi m. (mai; servitoare a spălătoreselor; bărbat afemeiat, desfrînat), der. cu suf. -lău, ca fătălău „hermafrodit”, de la fată, sdrăngălău „amorez”, pulărău „bărbat desfrînat, cu înclinaţii de priapism”. Este utilă, prin urmare, explicaţia dată de Diez, Gramm., I, 128, bazată pe gr. βάταλος (cf. împotrivă, Cihac, II, 124). Sensul de „afemeiat” pare a proveni de la acela de „servitoare a spălătoreselor”, considerată aici ca simbol priapic; şi poate şi de la sensul 35 al vb. a bate, uz cu totul explicabil, în lumina sensului 20, şi pe care Giuglea, Dacor., III, 618, îl consideră în mod inutil, încă pentru gr. βατεύω.
(Dicţionarul etimologic român)

bîtă (bấte), s.f. – Par, măciucă, ciomag. Sl. bŭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac); cf. rădăcina sl. batŭ (rus. bat, sb. bat „par”; Berneker 46). Der. bîtea, s.f. (ciocan de lemn; specie de papură, Typha angustifolia, Sparganium ramosum); bîti, vb. (rar, în Banat: a bate, a ciomăgi).
(Dicţionarul etimologic român)

-BÁTĂ Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „adânc”, „profund”, „(referitor la) adâncul mărilor”. [< fr. -bathe].
(Dicţionar de neologisme)

-BÁTĂ elem. bati-.
(Marele dicţionar de neologisme)

a bate darabana expr. a bate ritmic cu degetele într-un obiect de nerăbdare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a bate câmpii expr. 1. a vorbi în afara subiectului. 2. a vorbi fără şir. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a bate apa în piuă expr. a vorbi mult şi prost. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a aştepta să vadă dincotro bate vântul expr. a fi prudent, a sta în expectativă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bâtă, adj. (invar.) ignorant. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bât s. m., pl. bâţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bátă s. f., g.-d. art. bétei; pl. béte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

báte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteţi, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bátă; imper. (neg.) 2 sg. (nu) báte, 2 pl. (nu) báteţi; part. bătút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lápte bătút s. n. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bâtă s. f., pl. bâte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BÂT s. v. bătrân, bunic, moş, moşneag, tată mare.
(Dicţionar de sinonime)

BÉTE s. pl. v. braţe.
(Dicţionar de sinonime)

BÁTĂ s. 1. v. betelie. 2. bantă. (~ la o cămaşă.) 3. (TEHN.) băteală, braţ, brăţară, fălcea, fofează, lopăţea, mănuşă, mână, spetează. (~ la războiul de ţesut.)
(Dicţionar de sinonime)

BATE-PÓDURI s. v. derbedeu, haimana, vagabond.
(Dicţionar de sinonime)

BÁTE vb. 1. a atinge, a lovi, (pop. şi fam.) a muştrului, (reg.) a meci, a murseca, a toroipăni, (fam.) a chelfăni, a ciomăgi, (fig. şi adesea glumeţ sau ir.) a aghesmui, a altoi, a bărbieri, a croi, a freca, a îmblăti, a mângâia, a mânji, a netezi, a peria, a pieptăna, a scărmăna, a scărpina, a târnosi, a târnui, (arg.) a cafti, a mardi. (Cine te-a ~?) 2. v. izbi. 3. v. lovi. 4. v. ciocăni. 5. v. bătători. 6. a se lovi, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.) 7. v. făcălui. 8. v. roade. 9. (înv.) a semna. (~ moneda.) 10. v. birui. 11. v. izbândi. 12. v. întrece. 13. v. lupta. 14. a se întrece, a se lupta, a se măsura. (Hai să ne ~ în luptă dreaptă.) 15. a dăngăni, a suna, (prin Ban.) a zvoni. (~ clopotul la biserică.) 16. v. palpita. 17. v. sufla. 18. a trage. (Arma ~ departe.) 19. v. pedepsi. 20. v. lumina.
(Dicţionar de sinonime)

BÁTE vb. v. ajunge, aspira, bombarda, castra, colinda, cutreiera, dori, frământa, hămăi, jindui, jugăni, lătra, năzui, parcurge, pofti, pretinde, râvni, scopi, steriliza, străbate, tinde, ţinti, urmări, veni, visa, viza, vântura, zbate, zbuciuma, zvârcoli.
(Dicţionar de sinonime)

BÂTĂ s. v. ciomag.
(Dicţionar de sinonime)

BÂTĂ s. v. bunică, mamă mare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A bate ≠ a se opri
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata