batcă

BÁTCĂ¹, batce, s.f. (Reg.) Nicovală mică pe care cosaşul îşi ascute coasa, bătând-o cu ciocanul. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁTCĂ², batce, s.f. (Reg.) Un fel de capcană folosită la prinderea rozătoarelor mici. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁTCĂ³, batce, s.f. 1. Peşte mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate şi argintiu pe abdomen (Blicca björkna). 2. (Reg.) Pelican, babiţă. – Din ucr. babka (refăcut după bate).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁT//CĂ¹ ~ce f. reg. Nicovală (mică) pe care se bate coasa pentru a o ascuţi. [G.-D. batcei] /<ucr. babka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BÁT//CĂ² ~ce f. pop. Capcană specială folosită la prinderea şoarecilor. [G.-D. batcei] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BÁT//CĂ³ ~ce f. Peşte dulcicol asemănător cu plătica, având spatele verde-albăstrui şi abdomenul argintiu. [G.-D. batcei] /<ucr. babka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BẤTCĂ, bâtci, s.f. (Reg.) Înălţime pe coasta unui munte; ridicătură de pământ împădurită; măgură.
(Dicţionarul limbii române moderne)

bîtcă (bấtci), s.f. – Coastă, povîrniş. Origine necunoscută. DAR propune, dar este puţin probabil, mag. botkó, bötök „cap, mîner”; rezultatul probabil ar fi fost *bătcău. Diculescu 181 (urmat de Scriban) se gîndeşte la un gepidic *bütt(i)ka, din germ. butt- (› fr. butte); însă părerea sa a fost în general respinsă.
(Dicţionarul etimologic român)

bátcă (nicovală, capcană, peşte) s. f., g.-d. art. bátcei; pl. bátce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BÁTCĂ s. (IHT.; Blicea bjorkna) corpacă.
(Dicţionar de sinonime)

BÁTCĂ s. v. babiţă, nicovală, pelican.
(Dicţionar de sinonime)