batjocură dex - definiţie, sinonime, conjugare

batjocură

[Sinonime]
BATJÓCURĂ, batjocuri, s.f. Luare în ras, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ♢ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjócoră s.f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BATJÓCUR//Ă ~i f. 1) Atitudine obraznică şi dispreţuitoare; sfruntare. 2) Mustrare umilitoare; bătaie de joc; ocară. ♢ A fi (sau a ajunge, a se face) de ~ (sau de ~a cuiva) a fi, a ajunge sau a se face de râs. /Din batjocuri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

batjócură (batjócuri), s.f. – Luare în rîs, bătaie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). În vechime se folosea în acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre creştini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (‹ bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocură. În privinţa asocierii ambilor termeni a bate şi joc, explicaţia pare dificilă; există şi în mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explicaţia sugerată anterior de către Puşcariu 176, în legătură cu o combinaţie de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsită de fundament, şi însuşi autorul a renunţat la ea, în DAR. Menţionăm că Cihac, II, 638, se referă la ngr. βαγορίζω „a insulta”. Din rom. provine săs. bažokurin„ ”a-şi bate joc„.
(Dicţionarul etimologic român)

batjócură s. f., g.-d. art. batjócurii; pl. batjócuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BATJÓCURĂ s. 1. derâdere, râs, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) băşcălie. (ÎI ia în ~.) 2. v. ruşine.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Batjocurălaudă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bat batj batjo batjoc

Cuvinte se termină cu literele: ra ura cura ocura jocura