baton

BATÓN, batoane, s.n. Bucată (de vanilie, de ciocolată, de ceară etc.) lunguiaţă sau în formă de bastonaş. – Din fr. bâton.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BAT//ÓN ~oáne n. Bucată (dintr-un produs oarecare) în formă de baston. ~ de ciocolată. ~ de salam. /<fr. bâton
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BATÓN s.n. Bucată lunguiaţă (de vanilie, de ciocolată etc.). [< fr. bâton].
(Dicţionar de neologisme)

BATÓN s. n. bucată (de vanilie, de ciocolată etc.) în formă de bastonaş. (< fr. bâton)
(Marele dicţionar de neologisme)

baton, batoane, s.n. un milion de lei. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

batón s. n., pl. batoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BATÓN s. (rar) baston. (Un ~ de ciocolată.)
(Dicţionar de sinonime)