bauxită dex - definiţie, sinonime, conjugare

bauxită

BAUXÍTĂ, bauxite, s.f. Oxid de aluminiu care se găseşte în natură ca minereu de diferite culori. [Pr.: ba-u-] – Din fr. bauxite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BAUXÍTĂ f. Rocă sedimentară de culoare roşiatică, exploatată ca minereu de aluminiu. [Sil. ba-u-] /<fr. bauxite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BAUXÍTĂ s.f. Rocă formată în procesul de alterare a rocilor sedimentare magmatice, bogate în silicaţi de aluminiu, care se găseşte în natură sub formă de mase compacte. [Pron. ba-u-, pl. -te, var. bauxit s.n. / < fr. bauxite, cf. Bauxcomună în Franţa].
(Dicţionar de neologisme)

BAUXÍTĂ s. f. rocă sedimentară roşie-brună, bogată în silicaţi de aluminiu, opal, caolinit etc.. (< fr. bauxite)
(Marele dicţionar de neologisme)

bauxítă s. f. (sil. ba-u-), pl. bauxíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ba bau baux bauxi bauxit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita xita uxita auxita