bază dex - definiţie, sinonime, conjugare
BÁZĂ, baze, s.f. I. 1. Parte care susţine un corp, o clădire sau un element de construcţie; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori faţă a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziţie orizontală). ♦ Dreaptă care serveşte ca linie de pornire pentru construirea unei serii de triunghiuri topografice. 2. Fig. Ceea ce formează temeiul a ceva, elementul fundamental, esenţial. ♢ Loc. adj. De bază = fundamental, esenţial. Fără bază = neîntemeiat, inconsistent. ♢ Loc. adv. Pe (sau în) baza... sau pe bază de... = în conformitate cu..., pe principiul... ♢ Expr. A avea (ceva) la bază = a se întemeia pe ceva (sigur). A pune bazele a ceva = a întemeia, a funda. ♦ Elementul principal al unei substanţe chimice sau farmaceutice. 3. (De obicei urmat de determinarea „economică”) Totalitatea relaţiilor de producţie într-o etapă determinată a dezvoltării sociale. 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni, de materiale etc., care serveşte ca punct de plecare pentru o anumită activitate. Bază de aprovizionare. Bază de recepţie. Bază de atac. ♢ Bază aeriană = aeroport militar. Bază navală = port militar. Bază sportivă = complex de instalaţii sportive. 5. (În sintagma) Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă. II. Corp chimic alcătuit dintr-un atom metalic legat cu unul sau mai mulţi hidroxili, care albăstreşte hârtia roşie de turnesol, are gust leşietic şi, în combinaţie cu un acid, formează o sare. III. 1. Distanţă între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare stereofonică. 2. (Electron.) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncţiuni ale unui tranzistor. 3. (Electron.; în sintagma) Bază de timp = unitate funcţională a unor aparate electronice, care generează impulsuri la intervale de timp precise. – Din fr. base, (I 3) rus. [ekonomiceskaia] baza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BẤZĂ, bâze, s.f. Joc de copii în care partenerii lovesc pe la spate, pe rând, cu palma în palma aşezată la subsuoara braţului opus a celui care se pune „bâză” şi care trebuie să ghicească cine l-a lovit, în timp ce partenerii de joc strigă „bâzzz!”. – Bâz + suf. -ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁZ//Ă ~e f. 1) Totalitate a elementelor de rezistenţă pe care se sprijină o construcţie; temelie; fundament. ~a coloanei. 2) Linie dreaptă sau plan, de obicei în poziţie orizontală, de la care se măsoară perpendicular înălţimea unui corp geometric. ~a triunghiului. 3) Loc special amenajat de concentrare a unor rezerve (de oameni, materiale, instalaţii etc.) necesare unei activităţi. ~ de aprovizionare. ~ sportivă. ♢ ~ navală port militar. ~ militară loc de staţionare pe teritoriul unui stat a unor trupe dotate cu mijloace de luptă pentru război. 4) chim. Compus chimic al unor metale care albăstreşte hârtia roşie de turnesol şi intră în combinaţie cu acizii, formând săruri. 5) la pl. fig. Element de importanţă primordială, pe care se ţine, se întemeiază ceva; principiu fundamental. ~ele unui acord. ♢ Fără ~ neîntemeiat; inconsistent. A pune ~ele (a ceva) a întemeia; a funda. ~ economică (a societăţii) totalitate a relaţiilor de producţie într-o etapă determinată a dezvoltării sociale. 6) anat. : ~a craniului parte a craniului, care închide cutia cranială spre ceafă. 7) lingv.: ~ de articulaţie mod, posibilitate de articulare a sunetelor la un popor. [G.-D. bazei] /<fr. base
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BAZ//Á ~éz tranz. (teorii, argumente) A face să aibă drept bază; a fonda. ~ argumentarea pe date concrete. /<fr. baser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BAZ//Á mă ~éz intranz. A pune bază; a se întemeia; a se sprijini; a se bizui; a conta. ~ pe fapte. /<fr. baser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

báză (báze), s.f. – Temei, temelie, fundament. – Var. (înv.), basă. Fr. base. – Der. a baza, ca fr. baser.
(Dicţionarul etimologic român)

BÁZĂ s.f. I. 1. Partea de jos a unui corp, a unui edificiu etc.; (p. ext.) temelie, fundament. ♦ Latura unui poligon sau faţa unui poliedru, situată în poziţia cea mai de jos. 2. Parte, element fundamental, esenţial, a ceva. ♦ Element principal al unei combinaţii chimice. 3. Bază economică = totalitatea relaţiilor de producţie într-o etapă determinată a dezvoltării sociale. 4. Loc de plecare, de adunare a unor oameni, a unor trupe a unor materiale etc. ♢ Bază militară = loc special pe teritoriul unui stat unde staţionează trupe dotate cu mijloace de luptă necesare acţiunilor de război. 5. Bază sportivă = teren special amenajat şi dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. II. Substanţă cu gust leşietic, care albăstreşte hârtia de turnesol şi care, în combinaţie cu un acid, formează o sare. [< fr. base, cf. it. base < gr. basis – sprijin].
(Dicţionar de neologisme)

BAZÁ vb. I. refl., tr. A (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva). ♦ refl. A avea încredere în sprijinul cuiva. [< fr. baser].
(Dicţionar de neologisme)

BÁZĂ s. f. 1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament. ♢ distanţă între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică. 2. electrod corespunzător zonei dintre două joncţiuni ale unui tranzistor. 3. (mat.) număr real, pozitiv şi diferit de 1, la care se face logaritmarea. o ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent. ♢ latură a unui poligon sau faţă a unui poliedru, în poziţia cea mai de jos. 4. element fundamental, esenţial a ceva (cuvânt, combinaţie chimică etc.). o de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înfiinţa. 5. totalitatea relaţiilor de producţie dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalţă suprastructura corespunzătoare. 6. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată. o ~ militară = zonă special amenajată şi dotată cu instalaţii, în care sunt concentrate unităţi, mijloace şi materiale de luptă. 7. ~ sportivă = teren special amenajat şi dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. 8. substanţă chimică cu gust leşietic, care albăstreşte hârtia de turnesol şi care, în combinaţie cu un acid, formează o sare; substanţă care poate fixa protonii eliberaţi de un acid. (< fr. base, /5/ rus. baza)
(Marele dicţionar de neologisme)

BAZÁ vb. I. refl., tr. a (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva). II. refl. a avea încredere (în). (< fr. baser)
(Marele dicţionar de neologisme)

bază, baze, s.f 1. loc de întâlnire a unei bande de infractori. 2. sediul poliţiei. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a avea la bază expr. (pub.) a fi licenţiat într-un domeniu (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

báză s. f., g.-d. art. bázei; pl. báze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bâză s. f., g.-d. art. bâzei; pl. bâze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bazá vb., ind. prez. 1 sg. bazéz, 3 sg. şi pl. bazeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BÁZĂ s. 1. v. fundaţie. 2. v. postament. 3. poală. (La ~ muntelui.) 4. bază economică = orânduire economică, structură economică. 5. fundament, principiu, temei. (Materia considerată ca ~ a existenţei.) 6. esenţă, fundament, temei, temelie, (înv.) cap. (~ concepţiei, teoriei sale.) 7. v. substrat.
(Dicţionar de sinonime)

BÂZĂ s. v. albină, muscă, streche.
(Dicţionar de sinonime)

BAZÁ vb. 1. a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. şi reg.) a se nădăi, (înv.) a se aşeza, a se încredinţa, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeţi, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe ...) 2. v. bizui.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Bazăvârf
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba baz

Cuvinte se termină cu literele: za aza