bazată

BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BAZ//Á ~éz tranz. (teorii, argumente) A face să aibă drept bază; a fonda. ~ argumentarea pe date concrete. /<fr. baser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BAZ//Á mă ~éz intranz. A pune bază; a se întemeia; a se sprijini; a se bizui; a conta. ~ pe fapte. /<fr. baser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BAZÁ vb. I. refl., tr. A (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva). ♦ refl. A avea încredere în sprijinul cuiva. [< fr. baser].
(Dicţionar de neologisme)

bazat, -ă, bazaţi, -te, adj. bogat, înstărit; prosper. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bazá vb., ind. prez. 1 sg. bazéz, 3 sg. şi pl. bazeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BAZÁ vb. 1. a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. şi reg.) a se nădăi, (înv.) a se aşeza, a se încredinţa, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeţi, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe ...) 2. v. bizui.
(Dicţionar de sinonime)