beștea
beşteá (-éle), s.f. – (Trans. de Sud-Vest) Băşică pe limbă, puşchea. Lat. *vēssῑcella, dim. de la vēssῑca (Densusianu, Graiul din Ţara Haţegului, 53; REW 9277a; Rosetti, I, 159). Cf. băşică.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionarul etimologic român)