bețiv

BEŢÍV, -Ă, beţivi, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care are viciul beţiei (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *b i b i t i v u s.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BEŢÍV ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care face abuz de băuturi alcoolice; care are patima beţiei; alcoolic. /beţie + suf. ~iv
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

beţív adj. m., s. m., pl. beţívi; f. sg. beţívă, pl. beţíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

múscă-beţívă s. f., art. músca-beţívă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BEŢÍV s., adj. v. alcoolic.
(Dicţionar de sinonime)