beatnic

BEATNIC, beatnici, s.m. Intelectual (american) care practică o filozofie contestatară şi are o ţinută neîngrijită; p. gener. tânăr (din Occident) cu plete şi ţinută neîngrijită. V. hippy. [Pr.: bít-] – Din engl. beatnic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BEÁTNIC s.m. (Rar) Tânăr din Occident care, prin neîngrijire şi stridenţă, vrea să-şi afişeze nemulţumirea şi protestul faţă de o societate pe care o consideră inuman de mecanizată şi de conformistă. [Pron. bit-nic. / < engl., fr. beatnik].
(Dicţionar de neologisme)

BEATNIC BIT-NIC/ s. m. tânăr care, prin neîngrijire şi stridenţă, vrea să-şi afişeze nemulţumirea şi protestul faţă de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete şi ţinută neîngrijită. (< engl. beatnik)
(Marele dicţionar de neologisme)

beatnic (angl.) [pron. bítnic] (beat-nic) s. m., pl. beatnici
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)