BEC1, becuri, s.n. 1. Sferă sau pară de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice; p.ext. Lampă electrică. ♢ Expr. (Fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = A fi sau a ajunge într-o situaţie fără ieşire; a i se înfunda, a o păţi. 2. Sita unei lămpi de gaz. 3. Orificiu prin care ţâşneşte un lichid vaporizat, un jet de gaz sau un amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse. – Din fr. bec [de gaz].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BEC2, beci, s.m. (Sport, rar) Fundaş la jocul de fotbal. – Din engl. back.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BECI, beciuri, s.n. 1. Pivniţă. 2. Închisoare (în subsolul unei clădiri). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BEC ~uri n. 1) Balon mic de sticlă având în interior un filament, care devine incandescent când este străbătut de un curent electric. 2) Lampă alcătuită dintr-un soclu şi dintr-un astfel de balon. ♢ ~ de sudură piesă la aparatele de sudură, prin care iese amestecul de gaz combustibil şi oxigen, arzând cu flacără. 3) înv. Partea din interior a unei lămpi cu gaz, unde se formează flacăra. /<fr. bec
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BECI ~uri n. 1) Construcţie subterană (aparte sau la subsolul unei clădiri) în care se păstrează alimentele; pivniţă. 2) Închisoare în subsolul unei clădiri. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bec (-curi), s.n. – Sferă de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice. Fr. bec „cioc”, bec de gaz „felinar”. Pentru expresia a cădea pe bec, care reproduce fr. tomber sur un bec de gaz, cf. Graur, BL, IV, 72.
(Dicţionarul etimologic român)
béci (béciuri), s.m. – Berbec tînăr, de doi ani. – Mr. beci. Bg., sb. biče „taur tînăr”, sb. bičij „taurin”. Schimbarea semantică, deşi curioasă, este aceeaşi ca în cazul lui buhai, care înseamnă totodată şi „taur” şi „berbec”. Diculescu, Elemente, 444, crede că este reprezentant al gr. βηϰίον „oaie tînără” şi legat de it. becco. Puşcariu 198 de asemenea îl lega de it., dar îl considera rezultat al lui (ber)beculus, care ar fi trebuit să dea *bechi; însuşi autorul şi-a abandonat ipoteza în DAR; cf. REW 9270 şi 1020a. Capidan, Dacor., IV, 444, se referă la sl. belče, de la bĕlŭ „alb”, ipoteză puţin verosimilă. Cf. bic.
(Dicţionarul etimologic român)
béci (béciuri), s.n. – Subsol, pivniţă. Probabil din cuman. beč „fortificat” (DAR, Puşcariu, Lr., 315), cuvînt oriental care s-a păstrat şi în numele vechi al Vienei, tc. beç › rom. Beci (cf. Şeineanu, II, 42). Der. becer, s.m. (şef peste bucătăriile domneşti, dregător al curţii care, începînd cu sec. XVIII, exercita efectiv funcţia stolnicului); becerie, s.f. (bucătărie domnească). Numele de becer (cf. pivnicer) se explică prin întrebuinţarea dată în mod tradiţional pivniţelor drept cămară. Totuşi, DAR dă originea sa ca necunoscută, şi se gîndeşte numai la o posibilă legătură cu germ. Zucker-bäcker. Nu este sigur, pe de altă parte, că becer înseamnă, „plăcintar”, cum greşit afirmă DAR şi Candrea; cf. Odobescu: becerul, adică bucătarul domnesc. Scriban propune ca etimon sb. pečar „brutar”.
(Dicţionarul etimologic român)
BEC s.m. Jucător fundaş la fotbal. [Pl. -ci. / < engl. back].
(Dicţionar de neologisme)
BEC s.n. 1. Balonaş de sticlă prevăzut cu un soclu (prin care se montează la o lampă) şi un filament în interior, care devine incandescent şi luminează când este străbătut de un curent electric. 2. Partea unei lămpi cu gaz aerian unde arde flacăra. [Pl. -uri. / < fr. bec].
(Dicţionar de neologisme)
BEC1 s. n. 1. balonaş de sticlă cu un soclu şi un filament în interior, care devine incandescent şi luminează, străbătut de un curent electric. 2. mulură la partea de jos a ferestrei, destinată a împiedica prelingerea apei de ploaie pe faţadă. (< fr. bec)
(Marele dicţionar de neologisme)
BEC2 s. m. jucător fundaş de fotbal. (< engl. back)
(Marele dicţionar de neologisme)
a călca pe bec expr. (d. femeile necăsătorite) a rămâne însărcinată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
bec (sport) s. m., pl. beci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
bec (electr.) s. n., pl. bécuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
beci s. n., pl. béciuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BEC s. (prin Transilv.) pară. (Un ~ aprins.)
(Dicţionar de sinonime)
BEC s. v. apărător, fundaş, stoper.
(Dicţionar de sinonime)
BECI s. v. pivniţă.
(Dicţionar de sinonime)
BECI s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, puşcărie, temniţă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BEC2, beci, s.m. (Sport, rar) Fundaş la jocul de fotbal. – Din engl. back.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BEC ~uri n. 1) Balon mic de sticlă având în interior un filament, care devine incandescent când este străbătut de un curent electric. 2) Lampă alcătuită dintr-un soclu şi dintr-un astfel de balon. ♢ ~ de sudură piesă la aparatele de sudură, prin care iese amestecul de gaz combustibil şi oxigen, arzând cu flacără. 3) înv. Partea din interior a unei lămpi cu gaz, unde se formează flacăra. /<fr. bec
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BECI ~uri n. 1) Construcţie subterană (aparte sau la subsolul unei clădiri) în care se păstrează alimentele; pivniţă. 2) Închisoare în subsolul unei clădiri. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bec (-curi), s.n. – Sferă de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice. Fr. bec „cioc”, bec de gaz „felinar”. Pentru expresia a cădea pe bec, care reproduce fr. tomber sur un bec de gaz, cf. Graur, BL, IV, 72.
(Dicţionarul etimologic român)
béci (béciuri), s.m. – Berbec tînăr, de doi ani. – Mr. beci. Bg., sb. biče „taur tînăr”, sb. bičij „taurin”. Schimbarea semantică, deşi curioasă, este aceeaşi ca în cazul lui buhai, care înseamnă totodată şi „taur” şi „berbec”. Diculescu, Elemente, 444, crede că este reprezentant al gr. βηϰίον „oaie tînără” şi legat de it. becco. Puşcariu 198 de asemenea îl lega de it., dar îl considera rezultat al lui (ber)beculus, care ar fi trebuit să dea *bechi; însuşi autorul şi-a abandonat ipoteza în DAR; cf. REW 9270 şi 1020a. Capidan, Dacor., IV, 444, se referă la sl. belče, de la bĕlŭ „alb”, ipoteză puţin verosimilă. Cf. bic.
(Dicţionarul etimologic român)
béci (béciuri), s.n. – Subsol, pivniţă. Probabil din cuman. beč „fortificat” (DAR, Puşcariu, Lr., 315), cuvînt oriental care s-a păstrat şi în numele vechi al Vienei, tc. beç › rom. Beci (cf. Şeineanu, II, 42). Der. becer, s.m. (şef peste bucătăriile domneşti, dregător al curţii care, începînd cu sec. XVIII, exercita efectiv funcţia stolnicului); becerie, s.f. (bucătărie domnească). Numele de becer (cf. pivnicer) se explică prin întrebuinţarea dată în mod tradiţional pivniţelor drept cămară. Totuşi, DAR dă originea sa ca necunoscută, şi se gîndeşte numai la o posibilă legătură cu germ. Zucker-bäcker. Nu este sigur, pe de altă parte, că becer înseamnă, „plăcintar”, cum greşit afirmă DAR şi Candrea; cf. Odobescu: becerul, adică bucătarul domnesc. Scriban propune ca etimon sb. pečar „brutar”.
(Dicţionarul etimologic român)
BEC s.m. Jucător fundaş la fotbal. [Pl. -ci. / < engl. back].
(Dicţionar de neologisme)
BEC s.n. 1. Balonaş de sticlă prevăzut cu un soclu (prin care se montează la o lampă) şi un filament în interior, care devine incandescent şi luminează când este străbătut de un curent electric. 2. Partea unei lămpi cu gaz aerian unde arde flacăra. [Pl. -uri. / < fr. bec].
(Dicţionar de neologisme)
BEC1 s. n. 1. balonaş de sticlă cu un soclu şi un filament în interior, care devine incandescent şi luminează, străbătut de un curent electric. 2. mulură la partea de jos a ferestrei, destinată a împiedica prelingerea apei de ploaie pe faţadă. (< fr. bec)
(Marele dicţionar de neologisme)
BEC2 s. m. jucător fundaş de fotbal. (< engl. back)
(Marele dicţionar de neologisme)
a călca pe bec expr. (d. femeile necăsătorite) a rămâne însărcinată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
bec (sport) s. m., pl. beci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
bec (electr.) s. n., pl. bécuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
beci s. n., pl. béciuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BEC s. (prin Transilv.) pară. (Un ~ aprins.)
(Dicţionar de sinonime)
BEC s. v. apărător, fundaş, stoper.
(Dicţionar de sinonime)
BECI s. v. pivniţă.
(Dicţionar de sinonime)
BECI s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, puşcărie, temniţă.
(Dicţionar de sinonime)