becisnic dex - definiţie, sinonime, conjugare

becisnic

[Sinonime]
BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s.m. şi f. (Pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligenţă şi de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicísnic, -ă adj., s.m. şi f.] – Din sl. bečistĩnikŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BECÍSNI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival (despre persoane) 1) Care este lipsit de putere fizică; fără vigoare; neputincios; slăbănog. 2) Care este lipsit de individualitate şi de inteligenţă; cu capacităţi intelectuale reduse. /<sl. beţistiniku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

becísnic (becísnică), adj. – 1. Necinstit, nelegiuit, infam. – 2. Lamentabil, detestabil. – 3. Slăbănog, neputincios. Sl. bečĭstĭnŭ „necinstit”, bečĭstĭnĭkŭ „nemilos” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), cf. bg. bezčesten. Cf. cinste. Der. becisniceşte, adv. (mizerabil); becisnici, vb. înv. (a decădea, a se pierde); becisnicie, s.f. (ticăloşie, josnicie).
(Dicţionarul etimologic român)

!becísnic/bicísnic (înv.) adj. m., s. m., pl. becísnici/bicísnici; adj. f., s. f. becísnică/bicísnică, pl. becísnice/bicísnice
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

becísnic adj. m., s. m., pl. becísnici; f. sg. becísnică, pl. becísnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BECÍSNIC adj. v. bolnăvicios.
(Dicţionar de sinonime)

BECÍSNIC adj., s. v. abject, incapabil, infam, josnic, mişel, mizerabil, mârşav, necapabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, neputincios, netrebnic, prăpădit, slăbănog, ticălos.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Becisnic ≠ viguros, vânjos, vânos, voinic, zdravăn
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: be bec beci becis becisn

Cuvinte se termină cu literele: ic nic snic isnic cisnic