bectemis

BECTEMÍS s.n. (Înv.) Tutun fin. (din tc. pek temız)
(Dicţionarul etimologic român)

BECTEMÍS, bectemisuri, s.n.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)

bectemís s. n., pl. bectemísuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: be bec bect becte bectem

Cuvinte se termină cu literele: is mis emis temis ctemis