beduin

BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Arab nomad din Peninsula Arabia şi din Africa de nord. 2. Adj. Care aparţine beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BEDUÍN¹ ~ă (~i, ~e) Care aparţine unei populaţii arabe nomade din Peninsula Arabă şi din nordul Africii. [Sil. -du-i-] /<fr. bédouin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BEDUÍN² ~i m. Persoană care face parte dintr-o populaţie arabă nomadă din Peninsula Arabă şi din nordul Africii; arab nomad. [Sil. -du-i] /<fr. bédouin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

beduín s. m., adj. m., pl. beduíni; f. sg. beduínă, g.-d. art. beduínei, pl. beduíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)