beghină
BEGHÍNĂ s. f. călugăriţă văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunţat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative. (< fr. béguine)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)