behăit dex - definiţie, sinonime, conjugare
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre şi oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. şi intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BEHĂÍT s.n. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăitură. – V. behăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BEHĂÍ béhăie intranz. 1) (despre oi şi capre) A scoate strigăte caracteristice speciei; a face „behe(he)”; a zbiera. 2) fig. fam. (despre persoane) A cânta urât. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

behăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. béhăie, imperf. 3 sg. behăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

behăít s. n., pl. behăíturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BEHĂÍ vb. (prin Transilv.) a bălăi. (Oaia ~.)
(Dicţionar de sinonime)

BEHĂÍT s. behăitură. (~ul oii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: be beh beha behai

Cuvinte se termină cu literele: it ait hait ehait