behaviorism

BEHAVIORÍSM s.n. Teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferenţială a omului şi animalului faţă de un stimulent exterior organismului; comportamentism. [Pr.: -vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BEHAVIORÍSM n. Curent în psihologie, care consideră drept obiect exclusiv al acestei ştiinţe comportamentul exterior al individului, eliminând conştiinţa. /<fr. béhaviorism
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BEHAVIORÍSM s.n. Concepţie psihologică, mecanicistă şi agnostică, care consideră drept obiect al psihologiei comportamentul exterior, eliminând conştiinţa; comportamentism. [Pron. -vi-o-. / < engl. behaviourism, fr. béhaviorisme, cf. engl. behaviour – comportare].
(Dicţionar de neologisme)

BEHAVIORÍSM s. n. concepţie care consideră psihologia ca ştiinţă a comportamentului, ignorând conştiinţa; comportamentism. (< engl. behaviourism, fr. béhaviorisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

!behaviorísm (angl.) [beha pron. biheĩ] (-vi-o-) s. n.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

behaviorísm s. m. (sil. -vi-o-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BEHAVIORÍSM s. (PSIH.) comportamentism.
(Dicţionar de sinonime)