bei dex - definiţie, sinonime, conjugare
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiţi un lichid. ♢ Expr. A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ♢ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (şi pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ♢ Expr. A-şi bea şi cămaşa = a cheltui totul pe băutură. A-şi bea (şi) minţile= a bea până la inconştienţă sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BEI, bei, s.m. Guvernator al unui oraş sau al unei provincii din fostul Imperiu otoman. ♦ Titlu dat de turci domnilor ţărilor româneşti; p. ext. prinţ oriental. – Din tc. bey.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BEÁ beáu 1. tranz. 1) (un lichid) A consuma, înghiţind (pentru a-şi potoli setea). ♢ ~ paharul până la fund a îndura un necaz sau o suferinţă până la capăt. ~ în sănătatea (sau în cinstea) cuiva a închina un pahar de băutură în cinstea celui sărbătorit. 2) (bani, avere) A cheltui până la epuizare. ♢ A-şi ~ şi minţile a bea până la inconştienţă. 3) pop. : ~ tutun a fuma, trăgând fumul în plămâni. 2. intranz. A consuma băuturi alcoolice în mod abuziv; a avea patima beţiei. /<lat. bibere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BEI ~ m. înv. 1) Titlu nobiliar, purtat în ţările din Orientul Apropiat şi cel Mijlociu. 2) Guvernator al unui oraş sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. 3) Titlu dat de turci dom-nitorilor din Principatele Dunărene. /<turc. bey
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

beá (beáu, băút), vb. – 1. A înghiţi un lichid. – 2. A cheltui băutură, a-şi prăpădi banii, a mînca, a fuma. – 3. A fuma. – Mr. beau (beari), megl. bęu, istr. beut (mbeare). Lat. bĭbĕre (Puşcariu 192; REW 1074; Candrea-Dens., 152; DAR); cf. it. bere, prov. beure, fr. boire, sp., port. beber. Este cuvînt cu răspîndire foarte generală (ALR 81). Conjug. sa se caracterizează în Mold. prin tendinţa de a suprima în toate formele diftongul ea: beaubeu, să beusă bee. Expresia a bea tutun (sens 3) este traducerea tc. tütün icmek, ngr. πίνω ϰαπνόν. Cf. şi băutură, beat. Der. băut, adj. (beat); băutor, adj. (beţiv), pe care REW şi Pascu, Lat. Elem., 275, le fac să provină direct din lat. bibitor,, cf. it. bibitore, fr. buveur, prov., cat. bevedor, sp., port. bebedor.
(Dicţionarul etimologic român)

béi (béi), s.m. – 1. Titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de provincii sau domnitorilor vasali ai Imperiului. Din punctul de vedere al administraţiei otomane, era şi titlu al domnitorilor din Munt. şi Mold. – 2. Unghi concav la arşice. – Mr. bei. Tc. beg sau bey (Roesler 589; Şeineanu, II, 43; Lokotsch 282), cf .ngr. μπέης, alb. bek, bg. bei.
(Dicţionarul etimologic român)

cine a băut apă de la boierul ăsta mai vine şi mai bea prov. (deţ.) cine a fost o dată la puşcărie va reveni acolo. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bei, beiuri, s.n. partea plină a arşicului de miel (câştigătoare în jocul de copii „siciu-bei”). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bea vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. şi pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; ger. bând; part. băút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bei s. m., pl. bei, art. béii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BEA vb. 1. a trage, (reg.) a ţucsui, (fam. fig.) a pili, a suge. (E beţiv, ~ mult.) 2. a consuma. (~ multe ceaiuri diuretice.)
(Dicţionar de sinonime)

BEA vb. v. fuma, sorbi, suge.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: be

Cuvinte se termină cu literele: ei