belșug dex - definiţie, sinonime, conjugare

belșug

[Sinonime]
BELŞÚG s.n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundenţă, bogăţie. ♢ Loc. adv. Din belşug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielşúg, bilşúg s.n.] – Din magh. böség.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BELŞÚG ~uri n. Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesităţile obişnuite; abundenţă; îndestulare. ♢ Din belşug a) în cantitate mare; mult; b) din plin; cu prisosinţă. /<ung. bölség
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

belşúg (belşúguri), s.n. – Abundenţă, bogăţie, îmbelşugare. – Var. bi(e)şug, bi(v)şug, biuşug, bişag, etc., toate înv. Mag. bőseg (Cihac, II, 481). – Der. belşugos, adj. (abundent); îmbelşuga, vb. (a face să devină îmbelşugat); îmbelşugat, adj. (abundent, bogat).
(Dicţionarul etimologic român)

belşúg s. n., pl. belşúguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BELŞÚG s. 1. abundenţă, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos, (rar) afluenţă, mănoşie, răsfăţ, risipă, (livr.) opulenţă, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, săturare, spor. (~ de bunuri.) 2. v. bunăstare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Belşug ≠ mizerie, sărăcie
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: be bel bels belsu

Cuvinte se termină cu literele: ug sug lsug elsug