beleag dex - definiţie, sinonime, conjugare

beleag

beleág (-guri), s.n. – (Înv.) Semn, marcă. Sl. bĕlĕgŭ (DAR). Este der. de la acelaşi cuvînt, beleaznă, s.f. (cicatrice), însă este greu de lămurit drumul urmat de împrumut; cf. mag. belezna „defect de ţesătură”, rut. blyzna „cicatrice” (Puşcariu, Dacor., I, 225), rus. blizna „defect” (Bogrea, Dacor., III, 727), bg. bĕležka „semn”.
(Dicţionarul etimologic român)

beleág, beleáguri, s.n. (înv.) 1. semn de recunoaştere; parolă. 2. tabără.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: be bel bele belea

Cuvinte se termină cu literele: ag eag leag eleag