beletristică dex - definiţie, sinonime, conjugare
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj. Care aparţine literaturii artistice, privitor la literatura artistică. ♦ (Substantivat, f.) Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BELETRÍSTI//C ~că (~ci, ~ce) (despre scrieri) Care ţine de beletristică; propriu beletristicii. Literatură ~că. [Sil. -le-tris-] /<germ. Belletristik, belletristisch
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BELETRÍSTICĂ f. Totalitate a operelor literare; literatură artistică. [G.-D. beletristicii; Sil. -le-tris-] /<germ. Belletristik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BELETRÍSTIC, -Ă adj. (Despre opere literare) Artistic. [Cf. germ. belletristisch].
(Dicţionar de neologisme)

BELETRÍSTICĂ s.f. Literatura artistică. [< germ. Belletristik].
(Dicţionar de neologisme)

BELETRÍSTIC, -Ă I. adj. care aparţine beletristicii. II. s. f. literatura artistică. (< germ. belletristisch, /II/ Belletristik)
(Marele dicţionar de neologisme)

beletrístic adj. m. (sil. -tris-), pl. beletrístici; f. sg. beletrístică, pl. beletrístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

beletrístică s. f. (sil. -tris-), g.-d. art. beletrísticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BELETRÍSTIC adj. v. literar.
(Dicţionar de sinonime)

BELETRÍSTICĂ s. v. literatură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: be bel bele belet beletr

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica stica istica