beligeranță dex - definiţie, sinonime, conjugare
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BELIGERÁNŢĂ s.f. Situaţia în care se află un beligerant; stare de război. – Din fr. belligérance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BELIGERÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre state, popoare etc.) Care este în stare de război (unul cu altul); aflat în război (ca adversar). Armate ~te. /<fr. belligérant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BELIGERÁNŢĂ f. 1) Situaţie de beligerant. 2) Stare de război. /<fr. belligerance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BELIGERÁNT, -Ă adj., s.m. şi f. (Stat, naţiune) care se află în război. [< fr. belligérant, cf. lat. belligerans < bellum – război, gerere – a purta].
(Dicţionar de neologisme)

BELIGERÁNŢĂ s.f. Calitate de beligerant; stare de război. [< fr. belligérance].
(Dicţionar de neologisme)

BELIGERÁNT, -Ă adj., s. m. f. (stat, armată) în stare de război. (< fr. belligérant, lat. belligerans)
(Marele dicţionar de neologisme)

BELIGERÁNŢĂ s. f. calitatea de beligerant; stare de război. (< fr. belligérance)
(Marele dicţionar de neologisme)

beligeránt adj. m., pl. beligeránţi; f. sg. beligerántă, pl. beligeránte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

beligeránţă s. f., g.-d. art. beligeránţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BELIGERÁNT adj., s. (MIL.) (înv.) războitor. (Părţile ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Beligerantnebeligerant
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: be bel beli belig belige

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta ranta eranta