BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. şi refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A-(şi) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prosteşte. ♢ Refl. Ce te beleşti aşa la mine? – Din sl. bĕliti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BELÍT, -Ă, beliţi, -te, adj. (Pop.) Jupuit2; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A BEL//Í ~ésc tranz. pop. 1) (animale sacrificate) A curăţa de piele; a jumuli; a despuia; a jupui. 2) (copaci, ramuri) A curăţa de coajă; a coji; a jupui. ♢ ~ ochii a face ochii mari privind prosteşte, cu mirare. /<sl. bĕliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE BEL//Í mă ~ésc intranz. pop. A se uita cu prea multă curiozitate. /<sl. bĕliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
belí (-ésc, belít), vb. – 1. A jupui, a scoate pielea. – 2. A curăţa coaja. – 3. A descoperi (acele părţi ale trupului care sînt în mod normal acoperite sau protejate de o membrană, de piele sau de un organ). – 4. A prăda, a jefui. – Mr. bilescu, megl. bilés. Lat. vēllĕre „a smulge”, cu schimbare de conjug., datorită formei incoative a vb.; cf. cat. esbellegar „a sfîşia”, din lat. *exvēllĭcāre. În mod tradiţional s-a păstrat der. din sl. belŭ „alb”, bĕliti, „a albi”, cu toate că acestă ultimă formă a dat alt rezultat rom. (cf. bili), şi că este imposibil de apropiat din punct de vedere semantic cele două noţiuni de „alb” şi „a jupui”. Cf. Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac; DAR; Candrea. Scriban se gîndea, curios, la o posibilă der. de la piele. Der. belitură, s.f. (jupuire, jupuitură); belitor, adj. (care jupuieşte); beligă, s.f., rar (coajă). Din rom. provine bg. bĕlĭam „a jupui”.
(Dicţionarul etimologic român)
beli, belesc v. t. (intl.) 1. a bate foarte rău. 2. a fura. 3. a înşela. 4. a înjunghia. 5. a omorî. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a o beli expr. (vulg.) v. a da de necaz. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
belí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. beleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BELÍ vb. v. bulbuca, căsca, holba, juli, jupui, mări, umfla, zdreli, zgâi, zgâria.
(Dicţionar de sinonime)
BELÍT adj. v. bulbucat, căscat, holbat, jupuit, mare, mărit, umflat, zgâit.
(Dicţionar de sinonime)
BELÍT s. v. jupuială, jupuire, jupuit.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BELÍT, -Ă, beliţi, -te, adj. (Pop.) Jupuit2; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE BEL//Í mă ~ésc intranz. pop. A se uita cu prea multă curiozitate. /<sl. bĕliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
belí (-ésc, belít), vb. – 1. A jupui, a scoate pielea. – 2. A curăţa coaja. – 3. A descoperi (acele părţi ale trupului care sînt în mod normal acoperite sau protejate de o membrană, de piele sau de un organ). – 4. A prăda, a jefui. – Mr. bilescu, megl. bilés. Lat. vēllĕre „a smulge”, cu schimbare de conjug., datorită formei incoative a vb.; cf. cat. esbellegar „a sfîşia”, din lat. *exvēllĭcāre. În mod tradiţional s-a păstrat der. din sl. belŭ „alb”, bĕliti, „a albi”, cu toate că acestă ultimă formă a dat alt rezultat rom. (cf. bili), şi că este imposibil de apropiat din punct de vedere semantic cele două noţiuni de „alb” şi „a jupui”. Cf. Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac; DAR; Candrea. Scriban se gîndea, curios, la o posibilă der. de la piele. Der. belitură, s.f. (jupuire, jupuitură); belitor, adj. (care jupuieşte); beligă, s.f., rar (coajă). Din rom. provine bg. bĕlĭam „a jupui”.
(Dicţionarul etimologic român)
beli, belesc v. t. (intl.) 1. a bate foarte rău. 2. a fura. 3. a înşela. 4. a înjunghia. 5. a omorî. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a o beli expr. (vulg.) v. a da de necaz. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
belí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. beleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BELÍ vb. v. bulbuca, căsca, holba, juli, jupui, mări, umfla, zdreli, zgâi, zgâria.
(Dicţionar de sinonime)
BELÍT adj. v. bulbucat, căscat, holbat, jupuit, mare, mărit, umflat, zgâit.
(Dicţionar de sinonime)
BELÍT s. v. jupuială, jupuire, jupuit.
(Dicţionar de sinonime)