bemol
BEMÓL, bemoli, s.m. Semn grafic muzical (asemănător cu literatura „b”), care arată că nota sau şirul de note de după el coboară cu un semiton. – Din fr. bémol, it. bemolle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BEMÓL ~i m. muz. Semn convenţional care arată că după el nota sau şirul de note trebuie coborâte cu un semiton. /<fr. bémol, it. bemolle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BEMÓL s.m. (Muz.) Accident muzical care coboară cu un semiton nota înaintea căreia este pus. [< fr. bémol, it. bemolle, cf. b – semn pentru nota si, molle – slab].
(Dicţionar de neologisme)
BEMÓL I. s. m. accident muzical care coboară cu un semiton nota pe care o precedă. II. adj. (despre note) coborât cu un semiton. (< fr. bémol, it. bemolle)
(Marele dicţionar de neologisme)
bemól s. m., pl. bemóli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BEMÓL ~i m. muz. Semn convenţional care arată că după el nota sau şirul de note trebuie coborâte cu un semiton. /<fr. bémol, it. bemolle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
BEMÓL I. s. m. accident muzical care coboară cu un semiton nota pe care o precedă. II. adj. (despre note) coborât cu un semiton. (< fr. bémol, it. bemolle)
(Marele dicţionar de neologisme)
bemól s. m., pl. bemóli
(Dicţionar ortografic al limbii române)