benefic
[Sinonime]
BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BENÉFI//C ~că (~ci, ~ce) (despre circumstanţe, împrejurări etc.) Care face bine; cu efect pozitiv; binefăcător; prielnic; favorabil; propice. /<fr. bénefique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BENÉFIC, -Ă adj. (Liv.) Favorabil (în sens astrologic), binefăcător. [Cf. fr. bénéfique, it. benefico].
(Dicţionar de neologisme)
BENÉFIC, -Ă adj. favorabil, binefăcător. (< fr. bénéfique, lat. beneficus)
(Marele dicţionar de neologisme)
benéfic adj. m., pl. benéfici; f. sg. benéfică, pl. benéfice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BENÉFIC adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Benefic ≠ malefic
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BENÉFI//C ~că (~ci, ~ce) (despre circumstanţe, împrejurări etc.) Care face bine; cu efect pozitiv; binefăcător; prielnic; favorabil; propice. /<fr. bénefique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
BENÉFIC, -Ă adj. favorabil, binefăcător. (< fr. bénéfique, lat. beneficus)
(Marele dicţionar de neologisme)
benéfic adj. m., pl. benéfici; f. sg. benéfică, pl. benéfice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BENÉFIC adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Benefic ≠ malefic
(Dicţionar de antonime)