BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. 1. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câştig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s.m. şi f. Persoană, colectivitate sau instituţie care are folos din ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A BENEFICI//Á ~éz intranz. A se folosi, având un beneficiu; a se bucura. ~ de un tratament medical. [Sil. -fi-ci-a] /<fr. bénéficier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BENEFICIÁR ~i m. Persoană fizică sau juridică în folosul căreia se realizează o acţiune. [Sil. -fi-ci-ar] /<lat. beneficiarius, fr. bénéficiare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BENEFICIÁ vb. I. intr. A avea un beneficiu, a trage un folos din ceva sau de la cineva, a profita. [Pron. -ci-a. / < fr. bénéficier].
(Dicţionar de neologisme)
BENEFICIÁR, -Ă s.m. şi f. Cel care beneficiază de ceva. ♦ Persoană, instituţie etc. pentru care se face o lucrare. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. bénéficiaire].
(Dicţionar de neologisme)
BENEFICIÁ vb. intr. a avea un beneficiu, a trage un folos. (< fr. bénéficier)
(Marele dicţionar de neologisme)
BENEFICIÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de ceva. ♢ persoană, întreprindere, instituţie pentru care se execută o lucrare, se prestează diferite servicii. (< fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius)
(Marele dicţionar de neologisme)
beneficiá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. beneficiéz, 3 sg. şi pl. beneficiáză, 1 pl. beneficiém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. beneficiéze; ger. beneficiínd (sil. -ci-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
beneficiár s. m. (sil. -ci-ar), pl. beneficiári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
beneficiáră s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. beneficiárei; pl. beneficiáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BENEFICIÁ vb. 1. v. câştiga. 2. a se bucura, a se folosi, a profita. (~ de ajutorul cuiva, de câteva zile libere etc.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s.m. şi f. Persoană, colectivitate sau instituţie care are folos din ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BENEFICIÁR ~i m. Persoană fizică sau juridică în folosul căreia se realizează o acţiune. [Sil. -fi-ci-ar] /<lat. beneficiarius, fr. bénéficiare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BENEFICIÁ vb. I. intr. A avea un beneficiu, a trage un folos din ceva sau de la cineva, a profita. [Pron. -ci-a. / < fr. bénéficier].
(Dicţionar de neologisme)
BENEFICIÁR, -Ă s.m. şi f. Cel care beneficiază de ceva. ♦ Persoană, instituţie etc. pentru care se face o lucrare. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. bénéficiaire].
(Dicţionar de neologisme)
BENEFICIÁ vb. intr. a avea un beneficiu, a trage un folos. (< fr. bénéficier)
(Marele dicţionar de neologisme)
BENEFICIÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de ceva. ♢ persoană, întreprindere, instituţie pentru care se execută o lucrare, se prestează diferite servicii. (< fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius)
(Marele dicţionar de neologisme)
beneficiá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. beneficiéz, 3 sg. şi pl. beneficiáză, 1 pl. beneficiém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. beneficiéze; ger. beneficiínd (sil. -ci-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
beneficiár s. m. (sil. -ci-ar), pl. beneficiári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
beneficiáră s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. beneficiárei; pl. beneficiáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BENEFICIÁ vb. 1. v. câştiga. 2. a se bucura, a se folosi, a profita. (~ de ajutorul cuiva, de câteva zile libere etc.)
(Dicţionar de sinonime)