benign dex - definiţie, sinonime, conjugare

benign

[Sinonime]
BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Lipsit de gravitate; uşor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BENÍGN ~ă (~i, ~e) 1) (despre boli, tumori etc.) Care nu prezintă gravitate; fără consecinţe grave. 2) fig. Care este lipsit de gravitate, de intensitate; uşor; inofensiv. /<lat. benignus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BENÍGN, -Ă adj. (Med.; op. m a l i g n) Uşor, care nu dă complicaţii sau stări grave. ♦ Bun, cumsecade, de bine. [< lat. benignus, cf. fr. bénigne].
(Dicţionar de neologisme)

BENÍGN, -Ă adj. (despre boli) care nu dă complicaţii sau stări grave. (< lat. benignus, fr. bénigne)
(Marele dicţionar de neologisme)

benígn adj. m., pl. benígni; f. sg. benígnă, pl. benígne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BENÍGN adj. (MED.) curabil, uşor, vindecabil. (Formă ~ a unei boli.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Benignmalign
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: be ben beni benig

Cuvinte se termină cu literele: gn ign nign enign