benzine
BENZÍNĂ, benzine, s.f. Lichid incolor, uşor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combusibil la motoarele cu explozie. – Din fr. benzine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BENZÍNĂ f. Amestec lichid de hidrocarburi, uşor inflamabil, cu miros caracteristic, obţinut prin distilarea petrolului sau produs prin sinteză şi folosit, mai ales, drept combustibil pentru motoarele cu explozie. /<fr. benzine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BENZÍNĂ s.f. Amestec lichid de hidrocarburi, obţinut prin distilarea fracţionată a ţiţeiului şi folosit mai ales drept combustibil în motoarele cu explozie. [< fr. benzine].
(Dicţionar de neologisme)
BENZÍNĂ s. f. amestec lichid de hidrocarburi obţinut prin distilarea primară a ţiţeiului, prin cracare sau sinteză. (< fr. benzine)
(Marele dicţionar de neologisme)
benzínă s. f., g.-d. art. benzínei; pl. benzíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BENZÍNĂ f. Amestec lichid de hidrocarburi, uşor inflamabil, cu miros caracteristic, obţinut prin distilarea petrolului sau produs prin sinteză şi folosit, mai ales, drept combustibil pentru motoarele cu explozie. /<fr. benzine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
BENZÍNĂ s. f. amestec lichid de hidrocarburi obţinut prin distilarea primară a ţiţeiului, prin cracare sau sinteză. (< fr. benzine)
(Marele dicţionar de neologisme)
benzínă s. f., g.-d. art. benzínei; pl. benzíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)