berbant

BERBÁNT, berbanţi, s.m. (Înv. şi fam.) Bărbat afemeiat, crai. – Din ngr. berbántis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BERBÁN//T ~ţi m. înv. Bărbat uşuratic care se ţine de chefuri amoroase; afemeiat; crai; craidon. /<ngr. berbantis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

berbánt (berbánţi), s.m. – Hoţ, pungaş, şarlatan. – Var. (Mold.) birbant. Mr. birbantu. It. birbante (› sp. bergante), prin intermediul ngr. μπερμπάντης (DAR); cf. şi tc. berbad, bg. berbant(in). Dicţionarele iau în consideraţie de obicei exclusiv accepţia secundară de „crai, bărbat afemeiat”; sensul primar este curent, totuşi, în limba romanticilor. Der. berbanterie, s.f. (hoţie, şarlatanie); berbantlîc, s.n. (pungăşie, şarlatanie), cu suf. tc., ca bg. berbantlyk.
(Dicţionarul etimologic român)

berbánt s. m., pl. berbánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BERBÁNT s. v. afemeiat, crai.
(Dicţionar de sinonime)