berbantlâc

BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s.n. (Înv. şi fam.) Putere, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

!berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc/-bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

berbantlâc s. n. (sil. mf. -bant-), pl. berbantlâcuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BERBANTLÂC s. v. crailâc.
(Dicţionar de sinonime)