berbință dex - definiţie, sinonime, conjugare

berbință

BERBÍNŢĂ s.f. v. bărbânţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

berbínţă (berbínţe), s.f. – 1. Vas, putină, mai ales pentru a păstra brânza. – 2. (Înv.) Taxă de intrare în breasla cizmarilor. – 3. Larvă de furnici. Mag. berbence, de unde provine şi rut. berbenicja (Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 84; Treml, Hung. Jb., II, 296). Miklosich, Fremdw., 77 şi Wander., 12, cred că termenul rut. provine din rom.; urmînd pe acelaşi drum, Drăganu, Dacor., VI, 262, respinge ideea că mag. poate fi sursa cuvîntului rom.; dar fără a oferi altă explicaţie mai plauzibilă; iar în Dacor., VII, 216, se referă la sl. ber „contribuţie”, cf. bir.
(Dicţionarul etimologic român)


Cuvinte care încep cu literele: be ber berb berbi berbin

Cuvinte se termină cu literele: ta nta inta binta rbinta